Legislația pentru protecția avertizorilor de integritate diferă de la o țară la alta. Portalul www.whistlelink.com a făcut o trecere în revistă a legilor de avertizare din întreaga lume. Anterior, am scris ce prevede Directiva UE privind protecția avertizorilor de integritate, dar și ce legi au SUA, Australia, Canada, Marea Britanie sau Noua Zeelandă. Vom continua cu legislația din țările asiatice: Japonia, China, Hong Kong și Singapore.
Dar mai întâi, de unde provine termenul „whistleblower”?
Termenul „whistleblower”, adică cel care fluieră, a fost unul literar la început. În trecut, avertizorii aveau un scop diferit, deși înrudit, și erau adesea ofițeri de poliție sau arbitri sportivi. Foloseau fluiere pentru a-și alerta colegii sau publicul despre evenimente care necesitau o atenție urgentă. Termenul „whistleblower” apare încă din 1883, când jurnaliștii au început să îl folosească. A devenit popular în anii 1960, când activistul civic american Ralph Nader a devenit un avertizor important pentru acuzațiile sale împotriva diferitelor corporații, inclusiv producătorilor americani de mașini.
Japonia
Când vine vorba de protejarea anonimatului avertizorilor, reglementările japoneze merg chiar mai departe decât alte țări. Protecția identității acestuia este esențială, cu îndrumări despre cum să se camufleze faptul că informațiile, care au declanșat investigația, provin de la un angajat. O sugestie este de a efectua un audit neașteptat împreună cu o companie de audit. Investigațiile pot fi efectuate și în alte departamente, pentru a acoperi intenția reală din spatele anchetei principale. Poate că securitatea acestei tehnici de „cortină de fum” este cea care le permite avertizorilor să reprezinte aproape 60% din sursele de expunere a abaterilor corporative, comparativ cu doar 37,6% pentru auditurile interne (raportul Agenției pentru Afaceri ale Consumatorului (CAA) (2018b)).
China
În prezent, China nu are legislație în vigoare pentru protecția avertizorilor de integritate. Cu toate acestea, are mai multe reglementări sectoriale sau industriale specifice. Persoanele care observă sau suspectează incidente de nerespectare a legii sunt încurajate să le raporteze. Printre acestea se numără încălcări ale legislației privind siguranța alimentelor și a medicamentelor, calitatea produselor, antitrust, valorile mobiliare, munca și ocuparea forței de muncă. Spre deosebire de procedurile din alte țări, persoanele sunt direcționate către autoritățile relevante cu reclamațiile lor și nu prin intermediul procedurilor de denunțare a neregulilor din cadrul companiei lor.
Un alt pas în direcția unor legi oficiale de denunțare a neregulilor este reprezentat de „Opiniile orientative privind consolidarea și standardizarea reglementărilor în proces și ex-post” („Opiniile orientative”), emise de Consiliul de Stat în 2019. Acestea au inclus pentru prima dată cerința ca guvernele provinciale, ministerele și comisiile din cadrul Consiliului de Stat să instituie sisteme de denunțare a neregulilor, precum și să protejeze denunțătorii. Un stimulent pentru denunțătorii din China este faptul că aceștia primesc adesea recompense financiare din partea autorităților de reglementare.
Hong Kong
La fel ca și China, Hong Kong nu are legi de protecție a avertizorilor de integritate. Cu toate acestea, în calitate de centru financiar, autoritățile doresc să se asigure că denunțarea este posibilă, în special în sectorul corporatist. În buletinul său informativ din 2017, Comisia pentru valori mobiliare și contracte pe termen lung a descris frauda corporativă și abuzul de încredere ca fiind „riscul numărul unu pentru piețele și investitorii din Hong Kong”. Aceasta a continuat prin a afirma că societățile ar trebui să aibă în vigoare politici eficiente de denunțare a neregulilor. Un an mai târziu, Comisia pentru valori a anunțat că este disponibil un sistem de raportare online, pentru a denunța frauda corporativă și comportamentul necorespunzător pe piață. În mod esențial, aceste rapoarte pot fi transmise în mod anonim.
Un alt document, o broșură publicată de Autoritatea Monetară din Hong Kong, a raportat, de asemenea, riscurile de comportament financiar necorespunzător și a recomandat standarde pentru prevenirea și gestionarea riscurilor. Printre acestea se numără un canal eficient de denunțare a neregulilor, un mediu propice pentru angajați și programe de formare, pentru a se asigura că lucrătorii se simt liberi să raporteze orice suspiciune pe care o au.
Singapore
Multe țări își încurajează locuitorii să își exprime orice preocupare cu privire la corupție și mită sau alte infracțiuni corporative, iar Singapore nu face excepție. În timp ce această națiune mică, dar cu o puternică orientare financiară, are un record de transparență, în prezent nu există legi referitoare la denunțare. Cu toate acestea, există o legislație care îi protejează pe denunțători împotriva represaliilor. Legea privind prevenirea corupției urmează același șablon al altor țări, protejându-i pe cei care denunță corupția.
Legea privind securitatea și sănătatea la locul de muncă (WSHA) îi protejează pe cei care divulgă informații despre condițiile fizice, sănătatea, securitatea și pericolele din mediul de lucru. Concedierea sau amenințarea unui angajat pentru că a raportat încălcări ale sănătății și securității reprezintă o infracțiune penală.
Alte domenii de protecție juridică în Singapore includ protecția împotriva hărțuirii și raportarea angajatorilor la inspectorii locali de muncă.
Va urma…
Acest articol a fost scris în cadrul proiectului „Responsabilizarea sectorului justiției din Moldova”, implementat de CAPC, cu suportul Freedom House Moldova.
