Raport de expertiză la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (privind actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane)

Înregistrat cu nr. 45

din: 15/02/2024

1. Autor al actului normativ este Guvernul, autor nemijlocit - Cancelaria de Stat

2. Categoria actului normativ propus este Lege organică

Proiectul este promovat în calitate de lege organică, categorie de lege care corespunde exigențelor art. 72 din Constituție şi Legii 100/2017 privind actele normative.

3. Scopul promovării proiectului

Potrivit Notei informative, proiectul de act normativ este elaborat în vederea „actualizării cadrului normativ aferent managementului resurselor umane” întru realizarea priorităților Guvernului în acest domeniu prin integrarea abordărilor moderne în sistemul național privind managementul funcției publice și a funcționarilor publici, bazate pe standardele europene și experiența țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Modificările propuse au fost elaborate urmare a examinării recomandărilor prezentate Guvernului ce se regăsesc în raportul SIGMA (Support for Improvement in Governance and Management) prezentat la 24 octombrie 2023.

Autorul menționează că оdată cu aprobarea proiectului de lege, să fie atinse prioritățile Guvernului, și anume:
• Integrarea abordărilor moderne în sistemul național privind managementul funcției publice și al funcționarilor publici, bazate pe standardele europene și experiența țărilor OECD;
• Digitalizarea proceselor operaționale aferente managementului funcției publice;
• Sporirea calității managementului de nivel superior;
• Dezvoltarea sistemului de accedere și evoluție în carieră a funcționarilor publici, inclusiv crearea rezervei de resurse umane în administrația publică și profesionalizarea funcționarilor publici în contextul realizării optime a sarcinilor în procesul aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

Proiectul legii prevede modificarea următoarelor acte normative:
• Legea nr. 317/1994 cu privire Ia Curtea Constituțională;
• Legea nr. 599/1999 pentru aprobarea Codului navigației maritime comerciale al Republicii Moldova;
• Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003;
• Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public;
• Legea nr. 80/2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică;
• Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică;
• Legea nr. 155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice;
• Legea nr. 98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate;
• Codul transporturilor rutiere nr.150/2014;
• Codul aerian al Republicii Moldova nr. 301/2017;
• Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;
• Legea nr.213/2021 cu privire la investigarea accidentelor și incidentelor în transporturi;
• Codul transportului feroviar nr.19/2022;
• Legea nr. 123/2023 cu privire la stagiile plătite în serviciul public;
• Legea bugetului de stat pentru anul 2024, nr. 418/2023.

4. Respectarea transparenței decizionale

În vederea asigurării transparenței în procesul decizional, proiectul supus expertizei a fost plasat pentru consultare publică pe pagina web oficială a Cancelariei de Stat, pe portalul guvernamental www.particip.gov.md, precum și pe pagina web a Parlamentului, fiind asigurat accesul părților interesate la proiect pentru a putea prezenta/expedia recomandări asupra acestuia. Autorul a asigurat informarea publicului referitor la inițierea elaborării prezentului proiect.

Totodată, observăm, în ultima perioadă, tendința autorilor de acte normative de a confunda consultarea publică a actelor normative cu transparența decizională.

Astfel, ținem să menționăm că potrivit art.21 alin.(1) lit. e) și lit. f) din Legea nr.100/2017, proiectul de lege urmează a fi supus consultării publice și avizării de către autoritățile a căror competență are tangență directă sau indirectă cu obiectul de reglementare a proiectului actului normativ [...] și întocmirea sintezei obiecțiilor şi propunerilor autorităților publice şi, după caz, a sintezei recomandărilor reprezentanților societății civile. În acest sens, atenționăm asupra obligativității respectării art.11, art.12 și art.13 din Legea nr.239/2008 privind transparența în procesul decizional, care stabilesc expres ”Consultarea cetățenilor, asociațiilor, altor părți interesate se asigură de către autoritatea publică responsabilă de elaborarea proiectului de decizie prin următoarele modalități: dezbateri publice, audieri publice, sondaj de opinie ș.a. [...] Anunțul referitor la desfășurarea ședinței publice va fi plasat pe pagina web oficială a autorității publice, va fi expediat prin intermediul poștei electronice părților interesate, va fi afișat la sediul autorității publice într-un spațiu accesibil publicului şi/sau va fi difuzat în mass-media centrală sau locală, după caz, conținând data, ora şi locul desfășurării ședinței publice, precum şi ordinea de zi a acesteia. Anunțul referitor la desfășurarea ședinței publice se face public cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de data desfășurării ședinței. [...] Motivul pentru care nu se consideră necesară organizarea consultărilor publice se aduce la cunoștința publicului prin plasare pe pagina web oficială a autorității publice responsabile de elaborarea proiectului de decizie.”

5. Structura notei informative

Nota informativă respectă structura prevăzută de anexa Legii nr. 100/2017 și include secțiunile prevăzute de aceasta.

6. Suficienţa argumentării.

În conformitate cu art.30 al Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, proiectele de acte normative sunt însoțite de nota informativă care cuprinde:
a) denumirea sau numele autorului și, după caz, a participanților la elaborarea proiectului actului normativ;
b) condițiile ce au impus elaborarea proiectului actului normativ și finalitățile urmărite;
c) descrierea gradului de compatibilitate, pentru proiectele care au ca scop armonizarea legislației naționale cu legislația Uniunii Europene;
d) principalele prevederi ale proiectului și evidențierea elementelor noi;
f) modul de încorporare a actului în cadrul normativ în vigoare”.

Argumentele invocate de autor în nota informativă justifică necesitatea elaborării proiectului, fiind întrunite cerințele art.30 al Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative. Textul proiectului corespunde scopului anunțat în nota informativă și se constată lipsa elementelor de coruptibilitate în acest sens.

7. Compatibilitatea cu legislaţia comunitară şi alte standarde internaţionale.

Proiectul prezintă relevanță direct - Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.

8. Fundamentarea economico-financiară.

Art.30 lit. e) al Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, prevede expres că nota informativă trebuie să conțină „e) fundamentarea economico-financiară".

Potrivit notei informative: „Realizarea prezentului proiect de lege necesită cheltuieli din contul bugetului de stat:

1.Costurile estimative legate de transformarea funcției publice de conducere de conducător al autorității administrative din subordinea ministerului în funcție de demnitate publică constituie aproximativ 4 milioane MDL/anual (aproximativ 40 persoane, de la clasa de salarizare 110, coeficientul 9.77, cu valoarea de referință 2100 la clasa de salarizare 120, coeficientul 12.04, cu valoarea de referință 3000 lei).

2. Costurile estimative legate de transformarea funcției publice de conducere de adjunct al conducătorului autorității administrative din subordinea ministerului în funcție de conducere de nivel superior constituie aproximativ 4 milioane 500 mii MDL/anual (aproximativ 56 persoane, de la clasa de salarizare 110, coeficientul 8.98, la clasa de salarizare 116, coeficientul 11.07, cu valoarea de referință 2100 și aproximativ alte 24 de persoane, de la clasa de salarizare 110, coeficientul 8,98, la clasa de salarizare 116, coeficientul 11,07 la valoarea de referință 2500 lei).

3. În scopul oferirii asistenței în exercitarea activității, pentru instituirea cabinetului secretarului general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, secretarului general al Parlamentului Republicii Moldova, secretarului general al Guvernului, președintelui Curții Constituționale, sunt necesare cheltuieli financiare din contul bugetului de stat în sumă aproximativ de 128 mii lei/lunar sau 1 536 000 lei/anual. Subdiviziunea instituită va avea statut de „Serviciu” cu două unități de personal, dintre care un ,,șef al cabinetului” și un „consilier”. Respectiv, pentru cabinetul secretarului general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova sunt necesare cheltuieli financiare aproximativ de 28 mii lei lunar; cabinetului secretarului general al Parlamentului Republicii Moldova - aproximativ de 28 mii lei lunar, cabinetul secretarului general al Guvernului - aproximativ 44 de mii lei lunar; cabinetul președintelui Curții Constituționale - aproximativ de 28 mii lei lunar.

4. Instrumentele de planificare și asigurare cu personal vor fi digitalizate și incorporate în sistemul/sub-sistemul informațional privind managementul funcției publice și al funcționarilor publici. Programul de formare specializată pentru ocuparea unei funcții de conducere de nivel superior va fi finanțat prin Planul de dezvoltare profesională a personalului din cadrul autorităților publice (comanda de stat) începând cu anul 2025, unde se vor prevedea resurse suplimentare pentru Institutul de Administrație Publică, în medie pentru 2 grupuri de participanți de până la 50 de persoane cu un extra buget de până la 300 mii lei/anual.

5.Totodată, în scopul responsabilizării și motivării mentorilor care ghidează activitatea stagiarilor în programul de stagiu plătit în serviciul public, se va achita о indemnizație lunară impozabilă, care va fi planificată de autoritățile-gazdă anual în bugetul autorității publice în funcție de numărul de stagiari planificați. Indemnizația lunară, în cuantumul stabilit prin Legea bugetului, se va acorda mentorului indiferent de numărul de stagiari și se va calcula în funcție de timpul efectiv lucrat în calitate de mentor. Costul maxim estimat pentru achitarea indemnizației pentru anul 2024 va constitui 1 920 000 lei (reieșind din suma de 1600 lunar care include costurile de achitarea a contribuțiilor de asigurări sociale de stat), după cum urmează:
- 1 440 000 lei pentru achitarea indemnizației pentru maxim 150 mentori pentru 6 luni (primul tur din anul 2024);
- 480 000 lei pentru achitarea pentru maxim 150 mentori pentru 2 luni (turul II din anul 2024).”

Considerăm că instituirea unor cabinete secretariale pentru funcțiile precum secretarul general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, secretarul general al Parlamentului Republicii Moldova, secretarul general al Guvernului și președintele Curții Constituționale este nejustificată și va genera cheltuieli financiare semnificative, care vor fi suportate din bugetul de stat. Suma estimată de 128 mii lei lunar sau 1 536 000 lei anual reprezintă o povară financiară considerabilă, mai ales în contextul în care resursele bugetare sunt limitate și necesită o gestionare eficientă.

Înființarea acestor cabinete secretariale va duce la creșterea inutilă a numărului de angajați în sectorul bugetar, ceea ce poate fi considerat un exces de personal în sectorul public. Aceasta poate afecta eficiența și eficacitatea administrației publice, generând un consum suplimentar de resurse fără să aducă o valoare semnificativă adăugată.

Înainte de instituirea acestor cabinete secretariale, ar trebui să se evalueze în mod riguros alternativele disponibile pentru îndeplinirea acelorași funcții. Aceasta ar putea include restructurarea sau reorganizarea existentă a personalului și a structurilor administrative pentru a eficientiza procesele și a reduce cheltuielile.

Este important să se demonstreze că instituirea acestor cabinete secretariale va aduce beneficii semnificative în funcționarea instituțiilor respective și în servirea intereselor publice. Dacă nu există o justificare clară și convingătoare a necesității acestor cabinete, atunci ar trebui să se reconsidere instituirea lor în scopul economisirii de resurse și optimizării administrației publice.

9. Analiza impactului de reglementare.

Dosarul proiectului nu conține analiza impactului de reglementare.

Analiza impactului de reglementare a unui proiect de lege cu impact bugetar este esențială și permite autorităților publice să evalueze în mod transparent și responsabil consecințele financiare ale proiectului de lege asupra bugetului. Acest lucru asigură că deciziile luate sunt bine fundamentate și că există o înțelegere clară a costurilor și beneficiilor propunerii legislative.

10. Analiza ex-ante.

Dosarul proiectului nu conține analiza ex-ante.

Alineatul (2) al art. 25 al Legii 100/2017 prevede expres că ”În cazul unui proiect care prevede reglementări cu impact asupra bugetului şi/sau care prevede reorganizări şi reforme structurale ori instituționale, în calitate de studiu de cercetare se realizează analiza inițiativei de elaborare a actului normativ, conform metodologiei de analiză ex ante aprobate de către Guvern. Dosarul proiectului nu conține analiza ex-ante.

11. Stabilirea şi promovarea unor interese / beneficii.

Reieșind din argumentele expuse de autor în nota informativă, proiectul promovează interesul public privind îmbunătățirea managementului funcției publice. Însă, în formula propusă referitoare la instituirea mecanismului de descurajare a acumulării concediilor de odihnă anuale, proiectul riscă să aducă atingere dreptului constituțional la concediu de odihnă, având astfel un impact negativ asupra dreptului angajatului la acest concediu, care este un element indispensabil al dreptului său la muncă și, în consecință, afectează buna funcționare a autorității în cazul în care există funcții vacante persistente și fluctuație de personal etc.

Dreptul la concediu de odihnă anual este unul dintre drepturile fundamentale prevăzut la art.43 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, care statuează că „Salariații au dreptul la protecția muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice."

Promovarea intereselor/beneficiilor nu se face cu respectarea interesului public

12. Prejudicii aduse prin aplicarea actului.

Reieșind din argumentele expuse de autori în nota informativă, proiectul promovează interesul public privind îmbunătățirea managementului funcției publice.
Subliniem că, proiectul riscă să aducă atingere dreptului constituțional la concediu de odihnă anual, având un impact negativ asupra dreptului angajatului la acest concediu, care este un element indispensabil al dreptului său la muncă etc.

Nota informativă nu cuprinde о analiză corespunzătoare referitor la evaluarea tuturor deficiențelor și identificarea soluțiilor clare sub toate aspectele, privind impactul modificărilor propuse de proiect, în special, dacă modificările propuse nu vor atinge dreptul la concediul de odihnă anual.

Nu sunt prezentate informații, argumente suficiente referitor la mijloacele financiare necesare în bugetul de stat. Nu este clar dacă va fi necesară alocarea de resurse financiare suplimentare, urmare a trecerii/transformării funcției publice de conducere de conducător al autorității administrative din subordinea ministerului în funcție de demnitate publică și a funcției publice de conducere de adjunct al conducătorului autorității administrative din subordinea ministerului în funcție de conducere de nivel superior precum și pentru instituirea cabinetului secretarului general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, secretarului general al Parlamentului Republicii Moldova, secretarului general al Guvernului, președintelui Curții Constituționale.

13. Vulnerabilitatea proiectului din perspectiva drepturilor omului

Analiza prevederilor proiectului din perspectiva drepturilor omului arată că acesta riscă să aducă atingere drepturilor fundamentale ale omului consacrate de Constituția Republicii Moldova - dreptul la concediu de odihnă anual.

Dreptul la concediu de odihnă anual este unul din drepturile fundamentale prevăzut la art.43 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, care statuează că „Salariații au dreptul la protecția muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice."

În același timp, conform art.112 alin.(2) din Codul muncii „Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Orice înțelegere prin care se renunță, total sau parțial, la acest drept este nulă." Dreptul la concediu de odihnă este о garanție adresată salariatului. Potrivit prevederilor legale, dreptul la concediu de odihnă nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări, iar orice înțelegere prin care se renunță este lovita de nulitate. Ca urmare, prevederile proiectului riscă să aducă atingere dreptului la concediu de odihnă anual.

Totodată, schimbarea statutului angajatului din „funcționar public” în „persoană cu funcție de demnitate publică” poate afecta siguranța raporturilor juridice de muncă întrucât condițiile de angajare și destituire sunt diferite. Funcționarii publici beneficiază de o anumită stabilitate în funcție, în conformitate cu Legea nr 158/2008, care reglementează proceduri specifice pentru recrutare, promovare, suspendare sau concediere, în scopul de a-i proteja împotriva deciziilor arbitrare și abuzive ale angajatorului iar schimbarea statutului lor în „persoane cu funcții de demnitate publică” ar putea afecta această stabilitate, ceea ce ar putea duce la incertitudine și insecuritate în ceea ce privește locul de muncă și cariera lor și ar putea face angajații mai vulnerabili la abuzuri din partea autorităților. Acest fapt ar putea genera litigii și dispute juridice între angajați și angajatori și ar putea afecta încrederea în sistemul juridic și în instituțiile statului.

14. Compatibilitatea proiectului cu prevederile cadrului normativ național

Proiectul de lege urmează a fi corelat cu prevederile actelor normative în vigoare, care se afla în conexiune.

Din punct de vedere al exigențelor de tehnică legislativă, instituite prin Legea nr.100/2017, semnalăm că prin acest proiect de lege se operează modificări substanțiale la Legea nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, astfel că pentru a facilita citirea și înțelegerea textului normativ al acesteia, recomandăm introducerea în cuprinsul prezentului proiect de lege a unui articol distinct, care să dispună expres republicarea Legii nr.158/2008, precum și a termenului în care urmează să aibă loc republicarea, astfel cum prevede art.70 din Legea nr.100/2017. Or, republicarea este o operațiune subsecventă intrării în vigoare a actului modificator, situație care face imposibilă publicarea concomitentă a actului modificator cu textul actului modificat în forma republicată. Totodată precizăm, că operațiunea de renumerotare a textelor normative ale unui act normativ - ale articolelor, alineatelor și a celelalte structuri ale actului normativ respectiv, este de esența republicării.

15. Analiza detaliată a prevederilor

Alte comentarii privind la proiect

I. Art. I din proiectul de lege. Cu referire la instituirea cabinetului Secretarului general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, Secretarului general al Parlamentului Republicii Moldova, Secretarului general al Guvernului, Președintelui Curții Constituționale. În nota informativă la proiectul de lege nu se regăsește informația detaliată privind disponibilitatea mijloacelor financiare necesare în bugetul de stat, or necesitatea alocării mijloacelor financiare suplimentare este indispensabilă pentru implementarea ulterioară a normelor. În conformitate cu art.30 lit. e) al Legii nr.100/2017, în lipsa unei argumentări economico-financiare relevante, reglementările propuse nu vor avea finalitatea scontată a scopului propus de proiect. O astfel de incertitudine poate tergiversa aplicarea normelor legislative sau chiar stagna proiectul. În această ordine de idei, se atenționează asupra necesității respectării prevederilor art. 17 din Legea nr.181/2014 finanțelor publice și responsabilității bugetar- fiscale, „(1) Proiectele de acte normative cu impact financiar asupra bugetelor se supun expertizei financiare în conformitate cu legislația ce reglementează modul de elaborare a actelor normative. (2) Pe parcursul anului bugetar în curs nu pot fi puse în aplicare decizii care conduc la reducerea veniturilor și/sau majorarea cheltuielilor bugetare, dacă impactul financiar al acestora nu este prevăzut în buget"', în același context se va ține cont și de art.34 alin.5) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative care statuează că „Expertiza financiară este efectuată de către Ministerul Finanțelor, este obligatorie pentru proiectele care au impact asupra bugetului public fi are menirea de: [...] b) a evalua cheltuielile pentru realizarea noilor reglementări". II. La Art. IV. din proiectul de lege, ce vine să opereze modificări în Legea nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public (în continuare – Legea nr.158/2008). Legea nr.158/2008 este legea specială, al cărei rol prioritar este reglementarea domeniului funcției publice. Orice modificare a legii speciale, trebuie să întrunească exigențele de accesibilitate, previzibilitate și claritate - elemente caracteristice calității unui act normativ. Atenționăm asupra calității actului normativ, care constituie o condiție vitală pentru menținerea securității raporturilor juridice și ordonarea eficientă a relațiilor sociale. Se constată nerespectarea art.54 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, or atât în Art. IV, precum și în tot textul proiectului, se operează cu cuvinte și expresii nefuncționale, idiomatice, care sunt utilizate cu sens ambiguu, terminologia utilizată nu este constantă, lasă loc de interpretare, iar la aplicarea acestora în viitor vor crea situații coruptibile. În acest sens atenționăm asupra: 1. Pct.2, ce prevede introducerea în art.2 al legii a definiției ”funcționar public în rezervă”. Considerăm că în lista funcționarilor publici în rezervă trebuie să se regăsească doar funcționarii publici care nu-și desfășoară activitatea din motive ce nu depind de funcționar, și anume în condiții prevederilor prevăzute de art. 63 din Legea nr.158/2008 ”Eliberarea din funcția publică”. În acest sens, angajatorul îi asigură funcționarului public o oarecare stabilitate a funcției publice. Demisia, în sensul art.65 din lege este decizia în totalitate a funcționarului public și nu a angajatorului. În acest sens considerăm că redacția propusă în proiectul de lege, impune angajatorul să-i asigure funcționarului public care demisionează din funcția publică un loc de rezervă, ceea este inacceptabil. În acest sens, propunem următoarea redacție a definiției: „funcționar public în rezervă – funcționarul public al cărui raport de serviciu a încetat în temeiul atr.63 din prezenta lege şi se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici.” 2. Pct.5, la art.8: - alin.(2) lit. c) se va exclude cuvântul ”altei”; - Alin.(9) propus pentru completarea art.8 prin care se impune interdicția de a fi președintele/membrul comisiei de concurs de către conducătorul autorității publice. Înțelegem intenția autorilor de a eradica influența opiniei comisie de concurs de către conducătorul autorității publice, cu toate acestea sugerăm autorilor examinarea posibilității participării conducătorului autorității publice în calitate de membru al comisiei de concurs. Nu calificăm drept defectuoasă participarea conducătorului autorității publice în calitate de membru al comisiei de concurs, fără a avea vot decisiv, or în cazul concursului pentru selectarea candidaților la funcțiile prevăzute la alin.(2) lit. d) art.8 (se are în vedere selectarea candidaților în funcțiile de adjuncți) nu poate fi ignorat faptul că fiecare conducător al autorității publice dorește candidați profesioniști cu care va activa și va crea ulterior o echipă. 3. Pct.7: - La lit. a), alin.(2) a art.11 se vor exclude cuvintele ”asigurarea cu personal,”, or funcția/competența respectivă este improprie Cancelariei de Stat. În acest sens reamintim prevederile art.16 din Legea nr.98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate care statuează expres că ”Cancelaria de Stat elaborează, coordonează, promovează și monitorizează politicile în cadrul reformei administrației publice centrale, locale și de descentralizare administrativă; elaborează, coordonează, promovează și monitorizează politicile în domeniul managementului funcției publice și al funcționarilor publici și asigură evidența la nivel național a funcțiilor publice și a funcționarilor publici”. - Lit. e) formularea ”contribuirea la transformarea digitală în managementul funcției publice” este generalistă, chiar ambiguă. Reamintim despre obligativitatea respectării principului accesibilității și clarității legii, iar în acest sens considerăm că această prevedere necesită a fi dezvoltată, cu indicarea concretă a acțiunilor ce vor fi întreprinse de către Cancelaria de Stat la capitolul ”digitalizarea managementului funcției publice”. 4. La Pct.8 ce vine să completeze art.12 cu alineat nou. Pentru început, alineatul propus pentru completare se va numerota corespunzător, astfel articolul se va completa cu alineatul (22). Ținând cont de intenția autorilor de a evidenția special competențele Subdiviziunii resurse umane din cadrul autorităților publice, constatăm că alineatul poartă un caracter simbolic, fiind insuficient detaliat spectrul funcțiilor/competențelor acestor subdiviziuni. 5. La Pct. 10. În cazul completării lit. d) a art.14 cu dreptul de a beneficia de concediu anual, considerăm oportun de a prevedea acest drept într-un alineat separat, mai mult decât atât acest drept să includă și alte tipuri de concediu prevăzute de legislație. În acest sens propunem următoarea redacție: ” se completează litera d1) cu următorul conținut: d1) să beneficieze de concediu de odihnă anual și alte tipuri de concediu prevăzute de legislația în vigoare”; 6. La pct.12. (art.20 din lege) textul ” apartenență sau activitate sindicală sau orice alt criteriu.” Se va substitui cu textul ”sau orice alt criteriu de apartenență”. 7. Pct.13 ce operează modificări în art.22. Considerăm că Regulamentul intern ai autorității publice și Contractul individual de muncă sunt actele indicate care trebuie să conțină prevederi clare și desfășurate cu privire la obligația angajatului de a folosi concediul anual. Intenția autorilor de a completa o dată în plus cadrul legal cu prevederi existente, inclusiv în Constituția RM, precum dreptul la concediul anual și folosirea acestuia o considerăm inutilă. În cazul în care se insistă pe astfel de completări, atunci acestea trebuie să se regăsească separat. Astfel, textul ” și să folosească concediul de odihnă anual acordat” va fi expus într-un alineat nou h), iar lit. h) propusă, va deveni lit. i) . 8. Cu referire la modificarea art.28 din lege, prevăzut în pct.17 al proiectului ținem să menționăm introducerea unei noi modalități de ocupare a funcției publice, alta decât prin concurs este inacceptabilă. Această modificare vine în rezultatul adoptării Legii nr.123/2023 cu privire la stagiile plătite în serviciul public. Legea nr.158/2008 este legea specială, care reglementează întreg domeniul funcției publice. Chiar dacă art.13 din Legea nr.123/2023 face derogare de la regula generală privind ocuparea funcției publice prin concurs, trebuie să constatăm că însăși derogarea este una contrar legii, iar prin consecință modificarea art.28 din Legea nr.158/2008 va veni în contradicție cu cadrul legal existent. În acest caz, vom face trimitere la Avizul Direcție generale juridice din cadrul Secretariatului Parlamentului (DGJ-07 nr.753 din 30.09.2022 ), ce cu regret nu a fost luat în considerare la adoptarea Legii nr.123/2023, care îl considerăm obiectiv și pertinent pentru aplicare în cazul luării deciziei finale asupra prezentului proiect de lege. Astfel, cităm următoarele: ” În privința propunerii accederii în funcția publică a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 18-29 de ani (stagiari), fără organizarea concursului, reținem că conform prevederilor art.28 din Legea nr. 158/2008, ocuparea funcției publice vacante sau temporar vacante se face prin concurs, promovare, transfer, detașare, asigurare a interimatului funcției publice de conducere. În aspect comparat, studiind experiența altor țări (Cehia, Estonia, Croația, Letonia, Luxemburg, Portugalia, etc.) în materia selectării candidaților la о funcția publică, se remarcă că concursul constituie modalitatea de bază în acest sens, în vederea alegerii celui mai bun, profesionist și competitiv candidat. Necesitatea accederii într-o funcție publică în baza concursului rezidă și din respectarea principiului meritocrației. In situația acordării dreptului preferențial stagiarilor, care au finaliza programul de stagiu în condițiile legii, de a fi numiți într-o funcție publică, fără concurs, vom fi în prezența îngrădirii dreptului de acces la о funcție publică pentru alte persoane care vor dori să acceadă în funcția publică respectivă. In acest context, sunt de reținut aprecierile Curții Constituționale invocate în Decizia de inadmisibilitate nr.119/2017 a sesizării nr.158g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 27 alin.(l) lit. g) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public (condițiile pentru a Candida la о funcție publică), unde Curtea a notat că „dreptul la munca reprezintă un drept social-economic complex, garantat de art.43 din Constituție” și că legislația muncii condiționează încadrarea în câmpul muncii la întrunirea anumitor condiții” și că „oricum s-ar exercita dreptul la munca, exigentele și condițiile legale ce conferă titularului dreptul la munca nu pot fi ignorate. Aceste condiții, de regulă, direcționează capacitatea persoanei de a deveni salariat într-un anumit domeniu”, iar „nerespectarea prevederilor legale are drept consecință imposibilitatea desfășurării unui gen de activitate sau a ocupării unei anumite funcții”. Suplimentar, menționăm asupra respectării prevederilor art.16 din Constituție referitor la respectarea principiului egalității și a constatărilor Curții Constituționale din Hotărârea nr. 12/2014, unde s-a subliniat că Legea fundamentală (art.43 alin.( 1)) prevede expres obligația corelativă a statului de a reglementa condiții obiective și nediscriminatorii, de natura a garanta accesul la un loc de muncă, iar persoana poate alege о profesie sau meserie, sau orice loc de muncă, având calificarea corespunzătoare. Astfel, prin natura specifică a activității funcționarului public sau a condițiilor în care această activitate este realizată, există anumite cerințe profesionale esențiale și determinante, motiv pentru care Legiuitorul în art.27 din Legea nr.158/2008, a stabilit anumite condiții pentru a candida la о funcție publică.” 9. Punctul 21 din proiectul de lege urmează a fi exclus, or derogarea prin care se propune conferirea gradelor de calificare pentru funcționarii publici de conducere de nivel superior prin decizia Prim-ministrului, o considerăm irațională, atâta timp cât art.33 prin alin.(8) prevede expres ”Gradul de calificare se conferă de către persoana/organul care are competență legală de numire în funcție a funcționarului public, printr-un act administrativ.” În același context, reamintim despre Anexa nr.1 la Legea nr.158/2008 care stabilește autoritățile publice care cad sub incidența Legii cu privire la funcția publică şi statutul funcționarului public. Astfel, de dreptul de a conferi gradele de calificare pentru funcționarii publici de conducere de nivel superior se bucură și Președintele Parlamentului și Președintele RM. 10. În legătură cu punctul 26 referitor la modificarea articolului 42 din lege, observăm că schimbarea propusă prin proiectul de lege vizează restricționarea dreptului la primirea ajutorului material pentru soluționarea problemelor legate de sănătate, sociale și de trai. În prezent, legea în vigoare protejează acest drept, considerat esențial și specific în sectorul public, reprezentând totodată o obligație a angajatorului față de angajat. Nu susținem noua formulare a alineatului 1 al articolului 42, deoarece contravine evident articolului 43 din Constituție, care garantează dreptul la muncă în condiții echitabile și satisfăcătoare. Mai mult, considerăm că această formulare discreționară poate genera corupție în determinarea beneficiarilor ajutorului material și a resurselor financiare alocate acestuia (argumentul privind lipsa surselor financiare putând fi folosit pentru a refuza acordarea ajutorului material). Termenul „poate” conferă o marjă de discreție angajatorului în acordarea ajutorului material, care poate fi folosită abuziv pentru a evita obligațiile legale de a oferi ajutorul material angajaților. Considerăm inacceptabilă utilizarea unei astfel de discreții în normele legale și susținem că aceste aspecte ar trebui definite într-o manieră clară. În consecință, propunem excluderea cuvântului „poate”. III. Cu titlu de atenționare, prin prisma prevederilor Capitolului III al Clasificatorului unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr.155/2011 se va verifica corectitudinea numerotării și expunerii pozițiilor prevăzute la rubrica ”Funcții publice de conducere” din Art. VII al proiectului de lege. IV. La Art. XII din proiectul de lege. Trebuie să constatăm că modificările propuse în Legea nr.213/2021 cu privire la investigarea accidentelor şi incidentelor în transporturi sunt delirante. În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.213/2021 ”Obiectul acesteia este investigația evenimentelor din transportul aerian, feroviar și naval […] Prevederile prezentei legi se aplică în domeniul aviației civile, în domeniul transportului feroviar și în domeniul transportului naval. Este judicios de evidențiat că specificul domeniilor menționate diferă considerabil de specificul domeniului transportului ”tradițional”. În această ordine de idei pledăm asupra menținerii în vigoare a redacției actuale ale art.4 alin.(3) lit. a) și lit. b) din Legea nr.213/2021, or în opinia noastră calificarea juridică sau tehnică nu este suficientă pentru așa domenii precum sunt cel avia sau naval, lucru demonstrat și în practică. V. Cu privire la modificarea Legii nr.123/2023. Cum am menționat și la Art. IV din proiectul de lege, reiterăm opinia că orice modificare în acte normative ce ține de funcția publică, preferabil să fie generate în primul rând de Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care este legea specială ce reglementează în totalitate domeniul funcției publice, și nu invers. În această ordine de idei, atenționăm că prevederile articolului 13 propus spre completare, trebuie să se regăsească în Legea nr. 158/2008.

Urmare a examinării inițiativei legislative, constatăm că conținutul proiectului urmează a fi revăzut, pentru a corespunde unui document de politică publică și pentru a exclude orice contradicție, neclaritate și confuzie juridică.

Considerăm necesară consultarea publică, a proiectului de lege, care este obligatorie în conformitate cu prevederile Legii nr.100/2017, or acesta:
• instituie prevederi discriminatorii, exprimate prin aplicarea unei abordări diferite față de funcționarii publici;
• se evidențiază riscul interpretării normelor într-un mod arbitrar, abuziv și discreționar de către subiecții cointeresați și implicați în executarea ulterioară a legii;
• conține prevederi excesive și abuzive în cazul stabilirii mecanismului de descurajare a acumulării concediilor de odihnă anuale nefolosite, având un impact negativ asupra dreptului angajatului la odihnă, care este un element indispensabil al dreptului său la muncă și, în consecință, afectează buna funcționare a autoritarii în cazul în care există funcții vacante persistente și fluctuate de personal etc. Reiterăm, conform prevederilor art.112 alin.(2) din Codul muncii „Dreptul la concediu de odihna anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. Orice înțelegere prin care se renunță, total sau parțial, la acest drept este nulă ”.
• instituirea unor cabinete secretariale pentru funcțiile precum secretarul general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, secretarul general al Parlamentului Republicii Moldova, secretarul general al Guvernului și președintele Curții Constituționale este nejustificată și va genera cheltuieli financiare semnificative, care vor fi suportate din bugetul de stat. În situația existenței unui buget auster, crearea unor subdiviziuni în cadrul autorităților publice, fără a preciza disponibilitatea mijloacelor financiare necesare în bugetul de stat, reglementările propuse nu vor avea finalitatea scontată a scopului propus de proiect.

În această ordine de idei, ținem să atenționăm asupra obligativității respectării prevederilor Constituției Republicii Moldova care statuează că ”Cetățenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertățile consacrate prin Constituție şi prin alte legi şi au obligațiile prevăzute de acestea (art.15). Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului (art.16). În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertățile fundamentale ale omului şi cetățeanului. Exercițiul drepturilor şi libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional şi sânt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității şi imparțialității justiției. Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății (art.54).”