Inițiativa legislativă a unui grup de deputați în Parlament privind modificarea Legii securității statului nr. 618/1995 și Legii nr. 619/1995 privind organele securității statului, a fost evaluată de experții CAPC din perspectiva coruptibilității și impactului asupra drepturilor omului.
Autorii proiectului argumentează necesitatea proiectului, reieșind din pericolul deosebit pentru securitatea statului a amenințărilor publice, hibride, inclusiv prin intermediul rețelelor de socializare, acțiuni prin care s-ar atenta la viața, integritatea fizică, libertatea de acțiune, sănătatea și securitatea persoanelor beneficiare de protecție de stat și prin faptul că urmează a fi întreprinse toate măsurile pentru a preveni și contracara aceste acțiuni.
Experții CAPC au reținut că, de facto, prin proiect, se extinde lista temeiurilor de declanșare a măsurilor contrainformative – listă conținută la art. 4 alin. (2) din Legea securității statului nr. 618/1995 și din această perspectivă proiectul poate avea un impact puternic asupra drepturilor omului. În sprijinul acestei alegații a fost invocat art. 8 din CEDO, conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului sau a corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora. S-a evidențiat în raport că, potrivit jurisprudenței CtEDO, pentru a fi considerată „prevăzută de lege”, ingerința contestată trebuie să aibă o bază legală, legea în cauză urmând să fie accesibilă, clară și previzibilă, dar și să conțină măsuri de protecție contra acțiunilor arbitrare ale autorităților publice.
În opinia CAPC extinderea temeiurilor pentru măsurile contrainformative, care pot fi aplicate, rămân disproporționate situațiilor, care le-au determinat, atât timp cât temeiurile pentru efectuarea acestora sunt listate în termeni prea generali și fără a lua în considerare gravitatea amenințărilor. S-a menționat că formulele utilizate la redactarea normelor cum ar fi ”amenințări hibride”, „rețele de socializare” etc. nu sunt una potrivite, acestea nefiind definite nici în proiect, nici în cadrul normativ. Or, amenințarea ar putea fi făcută, de exemplu, și printr-un comentariu la o știre de pe un portal de știri, respectiv crește riscul unor interpretări arbitrare.
În concluzia raportului CAPC s-a menționat că proiectul nu poate fi susținut de principiu, fiind
insuficient de fundamentat, suscită probleme din perspectiva drepturilor omului și nu corespunde criteriilor minime de calitate. Potențiala ingerință în drepturile omului este disproporționată și, prin urmare, nejustificabilă, atât timp cât autorul nu explică problema în soluționarea căreia se promovează proiectul.
Raportul integral al CAPC îl găsiți aici https://shorturl.at/kxLP6
Opinia CAPC a fost elaborată în cadrul Proiectului „Responsabilizarea sectorului justiției din Moldova”, implementat cu suportul Freedom House Moldova. Opiniile exprimate reflectă poziția autorilor și nu reprezintă în mod neapărat punctul de vedere al finanțatorului.
