Eu cred in oameni. Oferindu-le adevarul, poti conta pe ei pentru a infrunta orice criza la scara nationala. Cel mai important este sa le oferi fapte reale. Abraham Lincoln

Expertiza proiectelor de acte normative prin prisma drepturilor omului este desfăşurată de CAPC în cadrul Proiectului „Armonizarea legislaţiei la standardele internaţionale în domeniul drepturilor omului”, susţinut financiar de Apărătorii Drepturilor Civile din Suedia.

14 Mai 2014

RAPORT DE EXPERTIZĂ

la proiectului Codului audiovizualului al Republicii Moldova

(înregistrat în Parlament cu numărul 15 din 22 Ianuarie 2014)


În temeiul Concepţiei de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.373-XVI din 29 decembrie 2005, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei prezintă raportul de expertiză a vulnerabilității proiectului Codului audiovizualului al Republicii Moldova prin prisma drepturilor omului.



Evaluarea generală


1. Autorul proiectului este un grup de deputaţi în Parlament, ceea ce corespunde art. 73 din Constituţie şi art. 44 din Regulamentul Parlamentului.


2. Categoria actului legislativ propus este lege organică, ceea ce corespunde art.72 din Constituţie şi art. 6-11, 27, 35 şi 39 din Legea privind actele legislative, nr.780-XV din 27.12.2001.


3. Scopul actului (potrivit proiectului și/sau notei informative). Potrivit notei informative şi preambulului proiectului, scopul proiectului este de a crea cadrul necesar aplicării Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 95 din 15 aprilie 2010.

În nota informativă se mai invocă şi faptul că "mijloacele de comunicare în masă din sectorul radiodifuziunii joacă astăzi un rol extrem de important în societate şi constituie un element esenţial pentru procesele democratice, ţinând cont de impactul lor asupra publicului. Totodată, acest sector media este într-o evoluţie rapidă ca urmare a dezvoltării serviciilor de radiodifuziune private alături de radiodifuziunile de serviciu public. De asemenea evoluţiile rapide din domeniul tehnologic ne pune în situaţia să venim cu noi reglementări judicioase şi proporţionate pentru a asigura buna funcţionare a domeniului audiovizual. [...] proiectul de Lege a noului Cod prevede o mai largă autonomie în ceea ce priveşte modalităţile de finanţare a radiodifuzorului public."

Adiţional, este menţionat că proiectul Legii are ca scop asigurarea conformităţii legislaţiei RM în domeniul audiovizualului cu legislaţia UE, fiind în concordanţă cu cel mai bune practici europene şi internaţionale. Proiectul de Lege reflectă exigenţele Directivei 2010/13/CE a Parlamentului Europei şi a Consiliului European din 10 martie 2010 privind serviciile mass- media audiovizuale, Convenţiei europene privind televiziunea transfrontalieră (CETT) la care RM este parte, Recomandarea nr. (2000) 23 a Consiliului Europei.

La fel, nota informativă menţionează că "necesitatea adoptării Cod derivă din situaţia actuală din spaţiul mediatic al RM care demonstrează mai multe lacune pe care le comportă actualul Cod al Audiovizualului.
Pornind de la cele menţionate, considerăm oportună adoptarea unui nou Cod al Audiovizualului pentru :
1) Completarea restanţelor privind asigurarea trecerii la televiziunea digitală terestră, care reiese din obligaţiile asumate de Republica Moldova prin ratificarea Acordului regional privind planificarea serviciului de radiodifuziune digitală terestră în Regiunea 1.
2) Asigurarea transparenţei proprietarului final al produsului mass-media.
3) Urgentarea reorganizării Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului “Compania Teleradio-Radio Moldova” care continuă să folosească ineficient banii publici, din cauza unui management defectuos a resurselor umane şi a bunurilor pe care le are în gestiune.".


4. Nota informativă a proiectului de act legislativ supus expertizei nu conține o argumentare suficientă a promovării proiectului. În conformitate cu art. 20 din Legea privind actele legislative nr. 780-XV din 27 decembrie 2001, nota informativă trebuie să includă:
a) condiţiile ce au impus elaborarea proiectului, inclusiv necesitarea armonizării actului legislativ cu reglementările legislaţiei comunitare, finalităţile urmărite prin implementarea noilor reglementări;
b) principalele prevederi, locul actului în sistemul legislaţiei, evidenţierea elementelor noi, efectul social, economic şi de altă natură al realizării lui;
c) referinţele la reglementările corespondente ale legislaţiei comunitare şi nivelul compatibilităţii proiectului de act legislativ cu reglementările în cauză;
d) fundamentarea economico-financiară în cazul în care realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare şi de altă natură;
e) actul de analiză a impactului de reglementare, în cazul în care actul legislativ reglementează activitatea de întreprinzător. Analiza impactului de reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, a necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor şi intereselor întreprinzătorilor şi ale statului.

Autorii proiectului legii nu au respectat aceste condiţii. Nota informativă descrie de o manieră declarativă scopul proiectului, însă nu face referinţă în mod expres la novaţiile promovate prin acest proiect de lege, prin ce se deosebeşte proiectul de Codul audiovizualului în vigoare etc. Astfel, argumentarea proiectului este insuficientă în partea ce ţine de condiţiile ce au impus elaborarea proiectului, finalităţile urmărite prin implementarea noilor reglementări, nivelul compatibilităţii proiectului cu reglementările corespondente ale instrumentelor de bază europene în domeniu etc.

Potrivit afirmaţiilor autorilor proiectului, acesta a beneficiat de expertiza Consiliului Europei, Uniunii Europene de Radioteleviziune, Misiunii OSCE din Republica Moldova şi a fost dezbătut în cadrul mai multor audieri parlamentare publice. Totuşi, nota informativă nu reflectă în mod explicit dacă rezultatele expertizelor au fost luate în considerare de către autorii proiectului, care au fost principalele constatări şi recomandări elaborate în rezultatul dezbaterilor publice etc.

În contextul lit. c) a art. 20 din legea 780/2001 nominalizată, informația privind compatibilitatea proiectului de lege cu cadrul legal comunitar urma a fi inserată în Tabelul de concordanță, după modelul stabilit în anexa la Regulamentul privind mecanismul de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia comunitară, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1345 din 24 noiembrie 2006 și utilizat pentru a demonstra compatibilitatea proiectului de lege naţional cu legislaţia comunitară, care însoţeşte în mod obligatoriu proiectul actului legislativ pe întreg parcursul circulaţiei sale, pînă la adoptarea sa de către Parlament.

De asemenea, sunt încălcate și prevederile lit. d) alin. (2) al art. 23 din Legea privind actele legislative nr. 780-XV din 27 decembrie 2001, care statuează că dosarul de însoțire a variantei finale a proiectului de act legislativ va cuprinde nota informativă care va conține și rezultatele expertizei compatibilității cu legislația comunitară, precum și lista reglementărilor de referință ale legislației comunitare, informația în cauză lipsind cu desăvîrșire de pe pagina oficială a Parlamentului.

Totodată, considerăm că, proiectul de lege nu a fost supus unei analize a impactului de reglementare, aşa cum prevăd cerinţele normelor art. 4 şi art. 13 din Legea privind principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător nr. 235-XVI din 20 iulie 2006, precum şi a Metodologiei de analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a eficienţei actului de reglementare, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1230 din 24.10.2006.

Adiţional, art. 47 alin. (7) din Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea 797-XIII din 02.04.1996 stabilește că, dacă pentru executarea actului legislativ care se adoptă este necesară elaborarea altor acte legislative sau normative, se anexează lista acestora şi/sau, după caz, şi proiectele lor. Astfel, autorul urma să anexeze și proiectul de lege de modificare a legii bugetare anuale.

În concluzie, subliniem faptul că, în lipsa tuturor actelor necesare pentru înaintarea iniţiativei legislative, întreg procesul legislativ este perturbat şi, drept consecinţă, Parlamentul nu dispune de tot setul de documente necesare pentru a-şi îndeplini eficient sarcina sa legislativă. Or, nota informativă și documentele necesare a fi anexate la dosar, cum ar fi avizele ministerelor și altor autorități de specialitate, declarația de compatibilitate a proiectului cu legislația UE, tabelul de concordanță a consultărilor cu societatea civilă, sinteza recomandărilor, etc., sunt tot atît de importante ca și proiectul de lege, pentru ca societatea și deputații să cunoască domeniul propus reglementărilor și să ia o decizie în cunoștință de cauză.

5. Sfera de reglementare a proiectului corespunde următoarelor domenii/drepturi:

Drepturi si libertăți social-politice:
Libertatea opiniei și exprimării (art. 32 din Constituția RM)
Dreptul la informație (art. 34 din Constituția RM)
Drepturi garanții:
Dreptul de a cunoaște drepturile și îndatoririle (art. 23 din Constituția RM)



Evaluarea de fond a proiectului


6. Respectarea principiului transparenței este asigurată suficient. Proiectul de act legislativ supus expertizei este plasat pe site-ul Parlamentului. În contextul în care proiectul de lege a fost înregistrat pe data de 22.01.2014 şi pînă în prezent nu a fost examinat de Plenul Parlamentului, considerăm că este respectat principiul transparenţei procesului legislativ şi principiile de cooperare cu societatea civilă, iar cetăţenii, organizaţiile şi alţi subiecţi interesaţi au posibilitatea de a-şi exprima opiniile asupra conținutului documentului.

Scopul Codului audiovizualului este dezvoltarea domeniului audiovizualului din Republica Moldova pe principii democratice. Consiliul Audiovizualului, în sensul proiectului supus expertizei, este unica autoritate publică autonomă responsabilă de licenţiere şi reglementare, are statut de persoană juridică de drept public. Consiliul Audiovizualului este consultat cu privire la proiectele de acte normative prin care se reglementează activităţi din domeniul audiovizualului ori în legătură cu acesta.

Art. 75 al proiectului stabileşte obligaţiile Consiliului Audiovizualului, inclusiv: s) asigură transparenţa proprietăţii, organizării, funcţionării şi finanţării furnizorilor de servicii media şidistribuitorilor de servicii aflaţi în jurisdicţia Republicii Moldova; u) asigură transparenţa tarifelor şi a condiţiilor pentru utilizarea serviciilor media audiovizuale; v) asigură transparenţa activităţii proprii...

În acelaşi timp, proiectul Codului prevede la art. 81 că "Şedinţele Consiliului Audiovizualului sunt publice. Votul exprimat de fiecare membru al Consiliului Audiovizualului este deschis şi este întotdeauna însoţit de motivare. [...] Dezbaterile din cadrul şedinţelor Consiliului Audiovizualului şi rezultatele votării se consemnează în procese-verbale ale şedinţelor semnate de preşedintele Consiliului Audiovizualului. Procesele-verbale se publică pe site-ul Consiliului Audiovizualului în termen de 10 zile lucrătoare. Deciziile cu caracter normativ emise de Consiliului Audiovizualului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, cu excepţia cazului în care decizia dispune altfel. [...] Deciziile Consiliul Audiovizualului se publică pe pagina sa web şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Publicarea pe pagina web se face în termen de 5 zile de la emitere [...] În îndeplinirea misiunii sale în interesul public, Consiliul Audiovizualului asigură transparenţa propriei activităţi în conformitate cu Legea privind transparenţa în procesul decizional. [...]

Reieşind din prevederile proiectului citate mai sus, considerăm că, în linii mari, principiul transparenţei este respectat.


7. Respectarea principiului participării este asigurată suficient. Proiectul Codului audiovizualului conţine norme care asigură participarea părţilor interesate la şedinţele CCA care administrează domeniul audiovizualului din R. Moldova. În îndeplinirea funcţiilor şi a atribuţiilor ce îi revin Consiliul Coordonator al Audiovizualului adoptă, în şedinţe deschise, decizii cu votul majorităţii membrilor săi. De asemenea, părţile interesate beneficiază de dreptul de a participa la şedinţe şi de a prezenta opinia lor în cadrul şedinţelor. (art. 81 al proiectului Codului).

Însăşi formatul de constituire a CCA valorifică de o manieră suficientă principiul participării. Astfel, Consiliul Audiovizualului este compus din 5 membri dintre care 4 sunt numiţi de Parlament şi 1 membru numit de Preşedintele Republicii Moldova. Cu 60 de zile înainte de expirarea mandatului de membru al Consiliului Audiovizualului preşedintele comisiei parlamentare de specialitate emite o invitaţie publică pentru candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Audiovizualului, făcând publice condiţiile şi criteriile de selecţie a candidaţilor şi termenul limită pentru depunerea dosarelor de concurs. Înainte de emiterea invitaţiei, comisia parlamentară de specialitate adoptă un regulament de organizare şi desfăşurare a concursului pentru suplinirea funcţiei de membru al Consiliul Audiovizualului în conformitate cu Legea cu privire la transparenţa în procesul decizional. În termen de 15 de zile de la data limită de depunere a dosarelor, candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Audiovizualului participă la dezbateri publice televizate organizate în baza unui regulament elaborat de radiodifuzorul public şi aprobat de Consiliul de Supraveghere. Neparticiparea la dezbateri conduce la pierderea calităţii de candidat. În urma evaluării dosarelor de concurs şi a prestaţiei candidaţilor la dezbaterile televizate comisia parlamentară de specialitate organizează audieri publice, în caz de necesitate, şi selectează câte un candidat pentru fiecare loc vacant.

Totodată, proiectul Codului stabileşte că membrii CCA sînt garanţi ai interesului public şi nu reprezintă autoritatea care i-a numit. (art. 77 alin. (1) din proiect).

Luînd în calcul cele enunţate mai sus, considerăm că principiul participării este respectat de o manieră suficientă.


8. Respectarea principiului responsabilizării este asigurată suficient. Proiectul Codului audiovizualului conţine prevederi orientate spre responsabilizarea atît a membrilor CCA, instituţie care gestionează domeniul, cît şi a participanţilor pe piaţa mediatică.

Astfel, art. 82 al proiectului prevede că Parlamentul exercită controlul asupra activităţii Consiliului Audiovizualului prin dezbaterea raportului anual al acestuia, care se prezintă pentru anul anterior. Comisia parlamentară de specialitate poate solicita preşedintelui Consiliului Audiovizualului rapoarte specifice ori de câte ori consideră necesar. Rapoartele anuale ale Consiliului Audiovizualului cuprind două capitole: cu privire la exercitarea competenţelor şi cu privire la cheltuirea mijloacelor financiare. Raportul anual al Consiliului Audiovizualului se depune la Comisia parlamentară de specialitate până la data de 1 februarie. Comisia parlamentară de specialitate organizează audieri publice pe marginea raportului anual al Consiliului Audiovizualului la care sunt invitaţi să participe membrii Consiliului Audiovizualului, reprezentanţi ai partidelor politice, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul mass-media,reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, precum şi alte părţi interesate, care pot prezenta rapoarte alternative de monitorizare a activităţii Consiliului Audiovizualului sau concluzii pe marginea raportului anual al Consiliului Audiovizualului. În acest scop Comisia parlamentară de specialitate va publica raportul Consiliului Audiovizualului pe pagina web a Parlamentului, iar Consiliul Audiovizualului pe pagina sa web cu cel puţin 10 zile înainte de data audierilor publice. În urma audierilor publice, precum şi în baza propriilor constatări, Comisia parlamentară de specialitate avizează pozitiv sau negativ raportul anual al Consiliului Audiovizualului motivând această decizie. Raportul Comisiei se referă la legalitatea, oportunitatea şi eficacitatea activităţii Consiliului Audiovizualului, precum şi la corectitudinea şi transparenţa operaţiunilor financiare. Cu ocazia dezbaterii raportului Consiliului Audiovizualului, a avizului Comisiei parlamentare de specialitate, Parlamentul poate adopta hotărârea de aprobare sau respingere a acestuia.

În acelaşi timp, art. 84 al proiectului prevede că supravegherea respectării, controlul îndeplinirii obligaţiilor şi sancţionarea încălcării prevederilor codului, precum şi a deciziilor emise în baza şi pentru aplicarea acestuia revin Consiliului Audiovizualului. În exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control Consiliul Audiovizualului poate solicita furnizorilor de servicii media şi distribuitorilor de servicii informaţiile şi actele necesare.. .. Solicitantul va indica temeiul legal, scopul solicitării şi termenul prezentării informaţiei. În cazul controlului la sediu, furnizorii de servicii media şi distribuitorii de servicii vor oferi acces în localurile de activitate, vor pune la dispoziţie înregistrările programelor difuzate, dacă acestea sunt disponibileconform prevederilor prezentului cod, vor colabora în vederea înlesnirii exercitării controlului în timp util şi eficient.

Art. 85 al proiectului reglementează în mod distinct răspunderea pentru încălcarea legislaţiei audiovizuale, care înseamnă aplicarea de către Consiliul Audiovizualului, în condiţiile legii, a unor sancţiuni faţă de furnizorii de servicii media sau distribuitorii de servicii care au săvârşit încălcări ale legislaţiei audiovizuale.

În temeiul prevederilor proiectului citate mai sus, poate fi constatat un nivel suficient de asigurare a principiului responsabilizării.


9. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ normelor constituționale. Proiectul/actul normativ este conform Constituției. Proiectul legii supus expertizei nu instituie noi norme care ar fi contrare Constituţiei Republicii Moldova. Proiectul conţine norme orientate spre modernizarea proceselor din domeniu, alinierea legislaţiei la cele mai bune standarde europene din domeniu, ceea ce, în opinia noastră, va asigura un acces mai mare a publicului la informaţie, drept garantat de art. 34 al Constituţiei Republicii Moldova.


10. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ legislației corelative. Proiectul/actul normativ este conform parțial legislației corelative. În conformitate cu prevederile art.47 alin.(7) din Legea nr.797/1996 privind adoptarea Regulamentului Parlamentului, dacă pentru executarea actului legislativ care se adoptă este necesară elaborarea altor acte legislative sau normative, se anexează lista acestora şi/sau, după caz, şi proiectele lor. Este necesar de a sublinia faptul că, autorii proiectului, trebuiau să anexeze lista actelor normative necesare pentru executarea actului legislativ care se adoptă sau a proiectelor acestor acte normative.

În acelaşi timp, remarcăm faptul că nu sunt respectate cerințele privind citarea și trimiterea la legislația corelativă în baza legii privind actele legislative.


11. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ standartelor internaționale. Proiectul/actul normativ este conform parțial standardelor internaționale. Potrivit notei informative la proiect se menţionează că promovarea unui nou Cod al audiovizualului ar fi susţinută şi prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), nr.1955 (2013), privind Onorarea obligaţiilor şi angajamentelor de către Republica Moldova,care, în recomandarea cu numărul 19, spune: „ APCE îndeamnă autorităţile să creeze condiţiile necesare pentru a asigura libertatea mass-mediei şi pentru a evita interferenţa politică prin clarificarea regulamentelor privind proprietatea mass-media, de-politizarea şi de-monopolizarea sectorului mass-media, şi abordarea aspectului concentrării mijloacelor de comunicare, ceea ce reprezintă un aspect în majoritatea democraţiilor. Adunarea speră că Parlamentul va adopta în curând noul Cod al Audiovizualului, care a fost revizuit în conformitate cu recomandările Consiliului Europei”.

Domeniul audiovizualului beneficiază de o reglementare generoasă la nivel european, ţinînd cont de faptul că tratează drepturi şi libertăţi fundamentale: de acces la informaţie, libera exprimare, libertatea opiniei. Standarde europene unanim recunoscute şi generale aplicate în acest domeniu sînt:
• Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în special articolul 10;
• Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră (CETT), ratificată de Republica Moldova prin Legea nr.1555 din 19.12.2002;

La nivelul Consiliului Europei au fost elaborate mai multe instrumente/recomandări care acoperă domeniul audiovizualului şi sînt aplicabile proiectului expertizat, cum ar fi:
• Recomandarea nr R (91) 5 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la dreptul la extrase din evenimente majore ce constituie obiectul drepturilor de exclusivitate pentru radiodifuziunea televizată într-un context transfrontalier;
• Recomandarea nr R (96) 10 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la garantarea independenţei serviciului public de radiodifuziune;
• Recomandarea Rec (2000) 23 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la independenţa şi funcţiile autorităţilor de reglementare a sectorului radiodifuziunii;
• Recomandarea nr R (2000) 7 a Consiliului Europei, Comitetului de Miniştri cu privire la dreptul jurnaliştilor de a nu dezvălui sursele de informaţie;
• Recomandarea Rec (2003) 9 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la măsurile de promovare a contribuţiei democratice şi sociale a televiziunii digitale;
• Recomandarea Rec (2004) 16 a Comitetului de Miniştri cu privire la dreptul la replică în noul mediu mass-media;
• Declaraţia din 27.09.2006 a Comitetului de Miniştri cu privire la garantarea independenţei serviciului public de radiodifuziune;
• Recomandarea CM / Rec (2007) 2 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la pluralismul mijloacelor mass-media şi diversitatea conţinutului mediatic;
• Recomandarea CM / Rec (2007) 3 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind misiunea serviciului public în domeniul mass-media în societatea informaţională;
• Declaraţia din 31.01.2007 a Comitetului de Miniştri privind protecţia rolul mass-media în democraţie, în contextul concentrării mass-media;
• Recomandarea CM / Rec (2007) 15 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la măsurile de acoperire a campaniei electorale de către mass-media;
• Recomandarea CM / Rec (2007) 16 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la măsurile de promovare a valorii serviciului public pe Internet;
• Declaraţia din 26.03.2008 a Comitetului de Miniştri cu privire la independenţa şi funcţiile autorităţilor care reglementează sectorul de radiodifuziune;
• Declaraţia din11.02.2009 a Comitetului de Miniştri cu privire la rolul mass-media pentru comunitate în promovarea coeziunii sociale şi a dialogului intercultural;
• Recomandarea CM / Rec (2009) 5 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la măsurile de protecţie a copiilor contra informaţiei şi comportamentului dăunător şi de promovare a participării lor active la formarea noului mediu informaţional şi comunicaţional etc.

Chiar dacă unul din scopurile promovării unui nou Cod al audiovizualului l-a reprezentat asigurarea compatibilizării prevederilor din domeniu cu legislaţia europeană, totuşi unele prevederi nu sînt conforme sau chiar excedează standardele europene din domeniu. Pentru detalii a se vedea p. 16 al prezentului raport de expertiză.


12. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ jurisprudenței Curții Constutiționale. Proiectul/actul normativ este conform jurisprudenței Curții Constutiționale. Prevederile Codului audiovizualului în vigoare au fost obiect al controlului constituţionalităţii la Curtea Constituţională. În sesizări şi hotărîrile Curţii s-a făcut referinţă la prevederile codului care reglementau sancţiunile ce pot fi aplicate radiodifuzorilor (Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 17 din 06.12.2012) şi dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a decide autonom în problema fondării, funcţionării, întreţinerii sau reorganizării radiodifuzorilor publici locali (hotărîrea Curţii Constituşionale nr.18 din 26 iunie 2007).

În principiu, noile norme al proiectului Codului audiovizualului respectă constatările anterioare ale Curţii Constituţionale.

Proiectul Codul audiovizualului instituie noi norme în domeniu, respectiv, considerăm că acestea sînt conforme normelor Constituţiei şi jurispridenţei constituţionale. Conform teoriei generale a dreptului privind aplicarea actului normativ în timp, legea adoptată se bucură de prezumţia constituţionalităţii, ca şi orice act al unei autorităţi publice, care este prezumat legal pînă la infirmarea acestui fapt.


13. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ jurisprudenței CtEDO. Proiectul/actul normativ este conform jurisprudenței CtEDO. Privitor la domeniul audiovizualului există o hotărîre a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi anume - Hotărârea Manole contra Moldovei, nr 13936/02, care a devenit definitivă la 13 octombrie 2010, potrivit articolului 44 § 2 (b) din Convenţie.

Cauza a fost iniţiată printr-o cerere (nr. 13936/02) contra Republicii Moldova, depusă la 19 martie 2002, adresată Curţii din partea a nouă cetăţeni ai Republicii Moldova, (“reclamanţii”). Reclamanţii au fost angajaţi/ex-angajaţi a Companiei Tele-Radio Moldova (“TRM”). Printr-o hotărîre adoptată la 17 septembrie 2009 (“hotărîrea principală”), Curtea a constatat că în perioada cuprinsă între februarie 2001 şi septembrie 2006 a existat o tendenţiozitate considerabilă vizavi de descrierea activităţilor Preşedintelui şi a Guvernului în cadrul ştirilor şi a altor programe de pe postul de televiziune TRM, cu o oportunitate insuficientă pentru reprezentanţii partidelor de opoziţie de a avea acces la
televiziune pentru a-şi expune viziunile sale, de asemenea existînd o politică de restricţionare a disputelor sau menţionarea unor anumite teme de discuţie, fiind considerate sensibile din punct de vedere politic sau care ar putea răsfrînge negativ asupra guvernării. Reclamanţii, cum ar fi jurnalişti, editori şi producători ai postului de televiziune TRM, au fost afectaţi de aceste politici şi au trecut, astfel, printr-o imixtiune continuă în dreptul lor la libertatea de exprimare (ibid., §§ 9-17, 80 şi 106). În lumina monopolului virtual de care se bucura TRM asupra difuzării audio-vizuale pe parcursul perioadei relevante, Curtea a statuat că autorităţile naţionale aveau o obligaţie pozitivă de a pune în aplicare condiţiile pentru a garanta ca TRM să transmită ştiri şi informaţii corecte şi echidistante, şi precum că programele sale urmau să reflecte întreaga gamă de opinii politice şi a dezbaterilor din ţară (ibid., §§ 107-108). Curtea a constatat că autorităţile naţionale nu au reuşit să se conformeze cu această obligaţie pozitivă şi că a existat o violare a articolului 10 al Convenţiei în acest sens, întrucît cadrul egislativ în vigoare pe întreaga perioadă din cauză a fost imperfect, în sensul că nu a oferit garanţii suficiente împotriva controlului conducerii de vîrf a TRM-ului, şi astfel împotriva politicii editoriale ale acesteia, exercitat de organul politic al guvernării (ibid., §§ 109-111).
Curtea a pornit de la natura violării constatate în această speţă şi anume omisiunea autorităţilor de stat de a pune la dispoziţie un cadru legislativ care ar asigura publicului un serviciu audio-vizual pluralist şi echidistant. Curtea a constat că reclamanţii, jurnaliştii şi editorii angajaţi de TRM, au fost afectaţi direct de omisiunea statului de a preveni cenzura şi influenţa politică asupra TRM.

Analiza prevederilor proiectului Codului audiovizualului denotă că jurisprudenţa CtEDO a fost luată în calcul la elaborarea proiectului. Art. 12 "Independenţa şi libertatea editorială" stabileşte în mod imperativ că "Cenzura de orice fel asupra serviciilor media audiovizuale este interzisă.... Sunt interzise ingerinţele de orice fel în conţinutul, forma sau modalităţile de creare şi prezentare a programelor şi a altor elemente ale serviciilor media audiovizuale din partea autorităţilor publice sau a altor persoane."


14. Impactul proiectului/actului normativ prin prisma drepturilor omului. Proiectul/actul normativ respectă drepturile/libertățile. În general proiectul respectă drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor şi nu aduce atingeri grave acestora.

Au fost, însă, identificate unele prevederi care ar afecta eventual unele drepturi ale radiodifuzorilor, inclusiv prin stabilirea unor obligaţii excesive pentru aceştia, fapt care ar periclita activitatea lor. În special este vorba, spre exemplu, de obligaţiile stabilite la art. 6 "Opere audiovizuale europene" alin. (7) conform căruia "furnizorii de servicii media audiovizuale liniare aflaţi în jurisdicţia Republicii Moldova, ce utilizează frecvenţe radio pentru transmisie în sistem digital terestru sau în sistem analog terestru, de la 1 ianuarie 2013 vor rezerva operelor audiovizuale europene nu mai puţin de 75% din timpul lor de difuzare,...", precum şi prevederi analogice referitoare la conţinutul cantitativ al programelor (art. 7, 8, 15 şi 129) care excedează chiar cerinţele impuse de standardele europene la care se intenţionează să fie raliat noul Cod al audiovizualului. Pentru detalii a se vedea p. 16 al prezentului raport de expertiză.


15. Impactul gender al proiectului. Proiectul/actul normativ este gender neutru. Proiectul nu influenţează diferenţierea gender, nu contribuie la inegalitatea gender şi generează acelaşi impact atît asupra femeilor, cît şi bărbaţilor.


16. Analiza detaliată a textului proiectului.


Nr. Articol Text Obiecţii Factorii de vulnerabilitate Recomandări

1

Art. 6

Articolul 6. Opere audiovizuale europene (1) În sensul prezentului cod, opere audiovizuale europene sunt: a) operele audiovizuale provenind din Republica Moldova sau din statele membre ale Uniunii Europene; b) operele audiovizuale provenind din terţe state europene participante la Convenţia europeană a Consiliului Europei privind televiziunea transfrontalieră, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(3); c) operele audiovizuale provenind din alte state europene şi care îndeplinesc condiţiile menţionate la alin.(4). .... (7) Furnizorii de servicii media audiovizuale liniare aflaţi în jurisdicţia Republicii Moldova, ce utilizează frecvenţe radio pentru transmisie în sistem digital terestru sau în sistem analog terestru, de la 1 ianuarie 2013 vor rezerva operelor audiovizuale europene nu mai puţin de 75% din timpul lor de difuzare, cu excepţia timpului afectat emisiunilor informative, evenimentelor sportive, programelor de divertisment, publicităţii, serviciilor de teletext şi teleshopping.

Art. 16 (1) din Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV) impune difuzarea operelor europene într-o proporţie majoritară numai “în cazul în care acest lucru este posibil şi folosind mijloace adecvate”. Această dispoziţie ţine cont de specificul anumitor canale specializate care se concentrează pe difuzarea operelor non-europene. Însă art. 6 (7) din proiect nu instituie careva excepţii, dimpotrivă stabileşte o cotă majorată în raport cu art. 16 (1) din DSMAV, fapt ce poate agrava situaţia în domeniul audiovizualului din Republica Moldova şi impune radiodifuzorilor obligaţii excesive.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare standardelor internaţionale;
Prevederi care limitează drepturile/libertăţile;
Obligaţiii excesive care pot afecta realizarea plenară a drepturilor

O sugestie este ca toate normele privind stabilirea cotelor să fie revizuite şi coordonate pe tot parcursul proiectului, inclusiv prin reducerea valorii acestora şi adaptării la necesităţile şi posibilităţile reale ale radiodifuzorilor din R. Moldova.

2

Art. 7

Articolul 7. Programe autohtone (1) În sensul prezentului cod, programe autohtone sunt: a) programele provenind din Republica Moldova, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(2); b) programele provenind din Republica Moldova şi alte state europene, care îndeplinesc condiţiile menţionate la alin.(3). .... (6) Serviciile de programe de televiziune/radiodifuziune aflate în jurisdicţia Republicii Moldova, ce utilizează frecvenţe radio pentru transmisie în sistem digital terestru sau în sistem analog terestru, de la 1 ianuarie 2013 vor rezerva programelor autohtone nu mai puţin de 50% din timpul lor de difuzare.

În redactarea curentă, prevederile Codului par a avea un grad sporit de suprareglementare. În timp ce DSMAV prevede două cerinţe cantitative (50 % de opere europene şi 10% opere europene de la producătorii independenţi) la care unele state membre au adăugat o cotă lingvistică (lucrări originale produse în limba naţională cu un procentaj semnificativ mai mic decât cota operelor europene pentru a se conforma legislaţiei europene), proiectul Codului completează, introducând 5 cote diferite: - Art. 6 şi art. 15(4)(c) – opere audiovizuale europene (75% pentru canalele terestre).- Art. 7 şi art. 15(4)(b) şi (7) – programe autohtone (50% pentru canalele terestre, jumătate din care să fie create în decurs de 5 ani, cel puţin 60% din volumul săptămânal rezervat transmisiei emisiunilor cu tematică culturală şi muzicală în orele de maximă audienţă). Codul include programele autohtone produse în ţară, o categorie care nu este prevăzută în Directiva UE (care tratează egal programele naţionale şi cele europene); - Art. 8 şi art. 15(4)(a) – programe proprii (25% pentru canalele terestre, jumătate din care să fie create în decurs de 5 ani).- Art. 15(2) şi (6) – programe în limba de stat (80% pentru ştiri şi afaceri curente). Mai mult decât atât, 75% din frecvenţele terestre accesibile vor fi rezervate serviciilor TV în limba de stat.- Art. 129 – producţii independente (10% pentru radiodifuzorii publici). Reglementările respective, afară de faptul că pot crea grave confuzii şi incertitudini în procesul de aplicare, sînt prea complexe şi excesive pentru radiodifuzorii din R. Moldova, ceea ce poate genera inaplicabilitatea şi nerespectarea lor, avînd, pînă la urmă un caracter declarativ. Reiterăm încă o dată faptul că cotele procentuale stabilite în proiectul Codului Audiovizualului excedează plafoanele stabilite prin DSMAV.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare standardelor internaţionale;
Prevederi care limitează drepturile/libertăţile;
Obligaţiii excesive care pot afecta realizarea plenară a drepturilor

O sugestie este ca toate normele privind stabilirea cotelor să fie revizuite şi coordonate pe tot parcursul proiectului, inclusiv prin reducerea valorii acestora şi adaptării la necesităţile şi posibilităţile reale ale radiodifuzorilor din R. Moldova.

3

Art. 10

Articolul 10. Respectarea demnităţii umane şi a drepturilor fundamentale ale omului (1) Serviciile media audiovizuale, prin forma şi conţinutul lor, trebuie să respecte demnitatea şi drepturile fundamentale ale omului. (2) Este interzisă prestarea serviciilor media audiovizuale: a) susceptibile de incitare la ură pe considerente de sex, origine rasială sau etnică, naţionalitate, religie sau credinţă, convingeri politice, handicap sau orientare sexuală; b) ce diseminează pornografia infantilă; c) contrare bunelor moravuri; d) prevăzute în art.11 alin.(2). (3) Furnizorii de servicii media şi distribuitori de servicii vor respecta dreptul persoanei la onoare, demnitate şi reputaţie profesională, precum şi dreptul la respectul vieţii private şi de familie în conformitate cu Legea cu privire la libertatea de exprimare.

Formula de "bunuri moravuri" utilizată la lit. c) este una ambiguă. Ţinînd cont de faptul că o asemenea prevedere este plasată sub forma unei interdicţii, încălcarea căreia ar genera sancţionarea radiodifuzorilor, este important ca textul proiectului să fie mai explicit la acest capitol, în caz contrar această prevedere poate fi aplicată abuziv şi la latitudinea organului de autoadministrare a pieţei audiovizualului şi respectiv pot fi încălcate/limitate drepturile subiecţilor de pe piaţa mediatică.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare standardelor internaţionale;
Prevederi care limitează drepturile/libertăţile;
Prevederi care încalcă drepturile/libertăţile;
Formulare ambiguă care admite interpretări abuzive

Revizuirea formulei utilizate fie stabilirea unor criterii care să distingă ce sînt şi ce nu sînt "bune moravuri".

4

Art.11

Articolul 11. Protecţia minorilor ... (4) În serviciile de programe de televiziune sau radiodifuziune fără autorizare individuală prealabilă, este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care: a) conţin sau propagă pornografia; b) evidenţiază nejustificat violenţa sau conţin violenţă exagerată; c) conţin limbaj licenţios. (5) Transmisia în serviciile de programe de televiziune sau radiodifuziune fără autorizare individuală prealabilă a unor alte programe decât cele prevăzute la alin.(4) susceptibile de a afecta dezvoltarea psihică, mentală sau morală a minorilor poate fi efectuată în următoarele condiţii: a) transmisia se efectuează între orele 24.00 şi 6.00; b) programul este precedat o avertizare vizuală şi/sau audio; c) simbolul vizual de avertizare este menţinută pe parcursul difuzării întregului program televizual; d) cu respectarea altor cerinţe stabilite de Consiliul Audiovizualului. (6) Consiliul Audiovizualului va institui pentru furnizorii de servicii de televiziune şi radiodifuziune cerinţe suplimentare privind protecţia minorilor: a) în zilele de sâmbătă şi duminică, în perioadele de vacanţă ale minorilor, în zilele oficiale de odihnă; b) în orarul de protecţie a minorilor, care cuprinde orele 7-8 şi 17-21, iar în zilele şi perioadele prevăzute la lit.a) – orele 8-12 şi 17-22; c) în cazul difuzării programelor dedicate pariurilor şi jocurilor de noroc (cu excepţia loteriilor), care poate avea loc doar între orele 1.00 şi 5.00; d) în domeniul prestării comunicărilor comerciale audiovizuale; e) în alte domenii prevăzute în directivele, rezoluţiile şi recomandările, adoptate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi/sau ale Consiliul Europei. (7) În vederea protecţiei minorilor, Consiliul Audiovizualului: a) va promova în rândul furnizorilor de servicii media necesitatea coreglementării în domeniul comunicărilor comerciale audiovizuale; b) va institui cerinţe privind protecţia minorilor în domeniul serviciilor media audiovizuale la cerere; c) va promova, în temeiul recomandărilor, crearea şi dezvoltarea cataloagelor pentru minori şi a cataloagelor cu autorizare individuală prealabilă; d) va contribui la crearea şi revizuirea, în caz de necesitate, a rating-ul de vârstă al serviciilor de programe de televiziune, în conformitate cu Codul de autoreglementare al conţinutului pentru copii; e) va monitoriza periodic şi va sancţiona, corespunzător gravităţii încălcărilor, furnizorii de servicii media.

Art. 11 instituie reglementări distincte pentru asigurarea protecţiei minorilor. Totuşi, modul în care au fost formulate rigorile respective, depăşesc standardele minime din DSMAV. Unele dintre aceste cerinţe, pot fi apreciate ca excesive, care implică condiţii irealizabile pentru radiodifuzori.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare standardelor internaţionale;
Prevederi care limitează drepturile/libertăţile;

Revizuirea normelor respective în vederea asigurării concordanţei cu DSMAV.

5

Art. 15

Articolul 15. Protejarea patrimoniului lingvistic şi naţional-cultural (1) Orice persoană are dreptul de acces la servicii media audiovizuale fără autorizare individuală prealabilă, care să reflecte patrimoniul lingvistic şi naţional-cultural. ... (4) Radiodifuzorii, ce utilizează frecvenţe radio pentru transmisie în sistem digital terestru sau în sistem analog terestru, de la 1 ianuarie 2014 vor difuza: a) programe proprii – cel puţin 25% din volumul total al fiecărui serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune, jumătate dintre care sunt create în ultimii 5 ani; b) programe autohtone – cel puţin 50% din volumul total al fiecărui serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune, jumătate dintre care sunt create în ultimii 5 ani; c) opere audiovizuale europene – cel puţin 75% din volumul total al fiecărui serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune. (5) Programele proprii, programele autohtone şi operele audiovizuale europene vor fi difuzate în orele de maximă audienţă, în conformitate cu reglementările Consiliului Audiovizualului. (6) Radiodifuzorii prevăzuţi în alin.(4) vor difuza, în limba de stat, programe proprii şi autohtone cu caracter informativ şi analitic în proporţie de 80%. (7) Serviciile tematice de televiziune sau de radiodifuziune, culturale şi/sau muzicale, vor difuza în orele de maximă audienţă programe autohtone în proporţie de cel puţin 60% din volumul săptămânal rezervat transmisii genului respectiv de programe.

A se vedea obiecţiile formulate cu referire la art. 6 şi 7 din proiect.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare standardelor internaţionale;
Prevederi care limitează drepturile/libertăţile;
Obligaţiii excesive care pot afecta realizarea plenară a drepturilor

Potrivit recomandărilor propuse pentru art. 6 şi 7.

6

Art. 38

Articolul 38. Inserarea publicităţii şi a teleshopping-ului în serviciile de programe (1) Spoturile publicitare, inclusiv cele autopromoţionale sau de teleshopping, cu excepţiile prevăzute înalin.(3)-(4), art.42 şi art.43, pot fi inserate numai între programe. (2) Spoturile publicitare pot fi inserate şi în programe, respectându-se următoarele cerinţe: a) integritatea şi valoarea programului respectiv nu sunt prejudiciate, ţinându-se seama depauzele fireşti ale acestuia şi de durata şi natura lui; b) nu sunt prejudiciate drepturile de autor. (3) Spoturile publicitare pot fi introduse doar între părţile programului sau în pauze în următoarelecazuri: a) în programele alcătuite din părţi autonome; b) în programele de difuzare a competiţiilor sportive sau programe structurate similar, careconţin pauze. (4) Filmele artistice şi cele televizate (cu excepţia serialelor, filmelor documentare şi programelor dedivertisment) cu durata mai mare de 30 de minute pot fi întrerupte pentru spoturile de publicitate o dată lafiecare 30 de minute.

La elaborarea proiectului, autorii nu au luat în calcul faptul că excepţia prevăzută la art. 20 (2) din DSMAV se aplică numai filmelor realizate pentru televiziune, operelor cinematografice şi programelor de ştiri. Serialele şi documentarele sunt exceptate din categoria “filme realizate pentru televiziune”. Însă, alin. (4) modifică sensul acestei excepţii prin omiterea “serialelor”şi înlocuirea acestora cu termenul mai larg “programe de divertisment”. În plus, în text nu este folosit termenul “durată programată”. Introducerea cuvântului “programată” în DSMAV a fost motivată de faptul că, uneori, din cauza prescurtărilor efectuate de către producător/ vânzător, lungimea reală a filmului livrat diferă de versiunea cumpărată. Cu toate acestea, furnizorul de servicii mass-media a planificat şi a vândut pauzele de publicitare în funcţie de lungimea iniţială a filmului, nefiind la curent înainte de transmisie că este vorba despre versiunea prescurtată a filmului. Această încălcare neintenţionată a normelor nu trebuie să conducă la amendarea furnizorului de servicii mass-media.

A se prelua modalitatea de redactare din DSMAV.

7

Art. 113

Articolul 113. Atribuţiile radiodifuzorului public (1)Atribuţiile radiodifuzorului public sunt: ..... s) contractarea şi difuzarea gratuită a publicităţii necomerciale în volum ce nu va depăşi 6minute pe parcursul uni ore astronomice completat conform principiului „primul venit – primul deservit”;

Prevederea care impune radiodifuzorul public de a difuza gratuit publicitate necomercială în volum de 6 minute pe parcursul unei ore astronomice completat conform principiului „primul venit – primul deservit”. Norma respectivă are un caracter incert, implicit, generează mai multe dubii privitor la claritatea, accesibilitatea şi "încărcătura normativă" a acesteia. Formula prea vagă utilizată poate fi aplicată abuziv.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare standardelor internaţionale;
Obligaţiii excesive care pot afecta realizarea plenară a drepturilor

Revizuirea normei respective prin oferirea unor criterii de delimitare a înţelesului "publicităţii necomerciale": cine sînt autorii unei asemenea publicităţi, care ar fi scopul acesteia etc.




Concluzii

În concluzia prezentului raport de expertiză, reţinem următoarele constatări principale:

Scopul promovării şi adoptării unui nou Cod al Audiovizualului este:
1) Completarea restanţelor privind asigurarea trecerii la televiziunea digitală terestră, care reiese din obligaţiile asumate de Republica Moldova prin ratificarea Acordului regional privind planificarea serviciului de radiodifuziune digitală terestră în Regiunea 1.
2) Asigurarea transparenţei proprietarului final al produsului mass-media.
3) Urgentarea reorganizării Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului “Compania Teleradio-Radio Moldova” care continuă să folosească ineficient banii publici, din cauza unui management defectuos a resurselor umane şi a bunurilor pe care le are în gestiune.
Potrivit afirmaţiilor autorilor proiectului, acesta a beneficiat de expertiza Consiliului Europei, Uniunii Europene de Radioteleviziune, Misiunii OSCE din Republica Moldova şi a fost dezbătut în cadrul mai multor audieri parlamentare publice. Totuşi, nota informativă nu reflectă în mod explicit dacă rezultatele expertizelor au fost luate în considerare de către autorii proiectului, care au fost principalele constatări şi recomandări elaborate în rezultatul dezbaterilor publice etc. În lipsa tuturor actelor necesare pentru înaintarea iniţiativei legislative, întreg procesul legislativ este perturbat şi, drept consecinţă, Parlamentul nu dispune de tot setul de documente necesare pentru a-şi îndeplini eficient sarcina sa legislativă. Or, nota informativă și documentele necesare a fi anexate la dosar, cum ar fi avizele ministerelor și altor autorități de specialitate, declarația de compatibilitate a proiectului cu legislația UE, tabelul de concordanță a consultărilor cu societatea civilă, sinteza recomandărilor, etc., sunt tot atît de importante ca și proiectul de lege, pentru ca societatea și deputații să cunoască domeniul propus reglementărilor și să ia o decizie în cunoștință de cauză.

Proiectul legii supus expertizei nu instituie noi norme care ar fi contrare Constituţiei Republicii Moldova. Proiectul conţine norme orientate spre modernizarea proceselor din domeniu, alinierea legislaţiei la cele mai bune standarde europene din domeniu, ceea ce, în opinia noastră, va asigura un acces mai mare a publicului la informaţie, drept garantat de art. 34 al Constituţiei Republicii Moldova.

Proiectul este parţial compatibil legislaţiei corelative. În conformitate cu prevederile art.47 alin.(7) din Legea nr.797/1996 privind adoptarea Regulamentului Parlamentului, dacă pentru executarea actului legislativ care se adoptă este necesară elaborarea altor acte legislative sau normative, se anexează lista acestora şi/sau, după caz, şi proiectele lor. Este necesar de a sublinia faptul că, autorii proiectului, trebuiau să anexeze lista actelor normative necesare pentru executarea actului legislativ care se adoptă sau a proiectelor acestor acte normative. În acelaşi timp, remarcăm faptul că nu au fost respectate cerințele privind citarea și trimiterea la legislația corelativă în baza legii privind actele legislative.

Domeniul audiovizualului beneficiază de o reglementare generoasă la nivel european, ţinînd cont de faptul că tratează drepturi şi libertăţi fundamentale: de acces la informaţie, libera exprimare, libertatea opiniei. Standarde europene unanim recunoscute şi generale aplicate în acest domeniu sînt:
• Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în special articolul 10;
• Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră (CETT), ratificată de Republica Moldova prin Legea nr.1555 din 19.12.2002 şi un vast spectru de Recomandări a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei.
Chiar dacă unul din scopurile promovării unui nou Cod al audiovizualului l-a reprezentat asigurarea compatibilizării prevederilor din domeniu cu legislaţia europeană, totuşi unele prevederi nu sînt conforme sau chiar excedează standardele europene din domeniu.

Prevederile Codului audiovizualului în vigoare au fost obiect al controlului constituţionalităţii la Curtea Constituţională. În sesizări şi hotărîrile Curţii s-a făcut referinţă la prevederile codului care reglementau sancţiunile ce pot fi aplicate radiodifuzorilor (Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 17 din 06.12.2012) şi dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a decide autonom în problema fondării, funcţionării, întreţinerii sau reorganizării radiodifuzorilor publici locali (hotărîrea Curţii Constituşionale nr.18 din 26 iunie 2007).
În principiu, noile norme al proiectului Codului audiovizualului respectă constatările anterioare ale Curţii Constituţionale.

Privitor la domeniul audiovizualului există o hotărîre a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi anume - Hotărârea Manole contra Moldovei, nr 13936/02, care a devenit definitivă la 13 octombrie 2010, potrivit articolului 44 § 2 (b) din Convenţie. Cauza a fost iniţiată printr-o cerere (nr. 13936/02) contra Republicii Moldova, depusă la 19 martie 2002, adresată Curţii din partea a nouă cetăţeni ai Republicii Moldova, (“reclamanţii”). Reclamanţii au fost angajaţi/ex-angajaţi a Companiei Tele-Radio Moldova (“TRM”). Curtea a statuat că autorităţile naţionale aveau o obligaţie pozitivă de a pune în aplicare condiţiile pentru a garanta ca TRM să transmită ştiri şi informaţii corecte şi echidistante, şi precum că programele sale urmau să reflecte întreaga gamă de opinii politice şi a dezbaterilor din ţară (ibid., §§ 107-108). Curtea a reţinut că autorităţile naţionale nu au reuşit să se conformeze cu această obligaţie pozitivă şi că a existat o violare a articolului 10 al Convenţiei în acest sens, întrucît cadrul egislativ în vigoare pe întreaga perioadă din cauză a fost imperfect, în sensul că nu a oferit garanţii suficiente împotriva controlului conducerii de vîrf a TRM-ului, şi astfel împotriva politicii editoriale ale acesteia, exercitat de organul politic al guvernării (ibid., §§ 109-111). Curtea a pornit de la natura violării constatate în această speţă şi anume omisiunea autorităţilor de stat de a pune la dispoziţie un cadru legislativ care ar asigura publicului un serviciu audio-vizual pluralist şi echidistant. Analiza prevederilor proiectului Codului audiovizualului denotă că jurisprudenţa CtEDO a fost luată în calcul la elaborarea proiectului. Art. 12 "Independenţa şi libertatea editorială" stabileşte în mod imperativ că "Cenzura de orice fel asupra serviciilor media audiovizuale este interzisă.... Sunt interzise ingerinţele de orice fel în conţinutul, forma sau modalităţile de creare şi prezentare a programelor şi a altor elemente ale serviciilor media audiovizuale din partea autorităţilor publice sau a altor persoane."

Proiectul Codul audiovizualului instituie noi norme în domeniu, respectiv, considerăm că acestea sînt conforme normelor Constituţiei şi jurispridenţei constituţionale. Conform teoriei generale a dreptului privind aplicarea actului normativ în timp, legea adoptată se bucură de prezumţia constituţionalităţii, ca şi orice act al unei autorităţi publice, care este prezumat legal pînă la infirmarea acestui fapt.

În general proiectul respectă drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor şi nu aduce atingeri grave acestora. Au fost, însă, identificate unele prevederi care ar afecta eventual unele drepturi ale radiodifuzorilor, inclusiv prin stabilirea unor obligaţii excesive pentru aceştia, fapt care ar periclita activitatea lor. În special este vorba, spre exemplu, de obligaţiile stabilite la art. 6 "Opere audiovizuale europene" alin. (7) conform căruia "furnizorii de servicii media audiovizuale liniare aflaţi în jurisdicţia Republicii Moldova, ce utilizează frecvenţe radio pentru transmisie în sistem digital terestru sau în sistem analog terestru, de la 1 ianuarie 2013 vor rezerva operelor audiovizuale europene nu mai puţin de 75% din timpul lor de difuzare,...", precum şi prevederi analogice referitoare la conţinutul cantitativ al programelor (art. 7, 8, 15 şi 129) care excedează chiar cerinţele impuse de standardele europene la care se intenţionează să fie raliat noul Cod al audiovizualului.



Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei