Democrat inseamna cineva care vrea sa inalte poporul pe umerii sai, nu cineva care vrea sa se inalte el pe umerii poporului. Nicolae Iorga

Expertiza proiectelor de acte normative prin prisma drepturilor omului este desfăşurată de CAPC în cadrul Proiectului „Armonizarea legislaţiei la standardele internaţionale în domeniul drepturilor omului”, susţinut financiar de Apărătorii Drepturilor Civile din Suedia.

22 Aprilie 2014

RAPORT DE EXPERTIZĂ

la proiectul Legii cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative (Legea privind statutul alesului local – art.5, 6, 7, ș.a.; Legea contenciosului administrativ – art.23; ș.a.)

(înregistrat în Parlament cu numărul 17 din 24 Ianuarie 2014)


În temeiul Concepţiei de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.373-XVI din 29 decembrie 2005, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei prezintă raportul de expertiză a vulnerabilității proiectului Legii cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative (Legea privind statutul alesului local – art.5, 6, 7, ș.a.; Legea contenciosului administrativ – art.23; ș.a.) prin prisma drepturilor omului.



Evaluarea generală


1. Autorul proiectului este , ceea ce corespunde art. 73 din Constituţie şi art. 44 din Regulamentul Parlamentului.


2. Categoria actului legislativ propus este lege organică, ceea ce corespunde art.72 din Constituţie şi art. 6-11, 27, 35 şi 39 din Legea privind actele legislative, nr.780-XV din 27.12.2001.


3. Scopul actului (potrivit proiectului și/sau notei informative). Potrivit autorului, prezentul proiect de lege are ca scop modificarea și completarea mai multor acte legislative pentru a îmbunătăți activitatea administrației publice locale, elimina lacunele existente în cadrul legal, eficientizarea activității oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, îmbunătățirea calității controlului de legalitate, combaterea și prevenirea fenomenului de gestionare frauduloasă a patrimoniului public al unităților administrativ-teritoriale.


4. Nota informativă a proiectului de act legislativ supus expertizei conține o argumentare suficientă a promovării proiectului. Totuşi, în pofida argumentării promovării proiectului, aceasta nu oferă informații referitoare la procedurile de pregătire și consultare a proiectului de lege așa cum obligă legea. Intenţia autorului este expusă clar în nota informativă ce însoţeşte proiectul de lege. În acest sens, autorul indică scopul principal, condiţiile ce au impus elaborarea proiectului de lege, principalele prevederi, evidenţierea elementelor noi, efectul social şi economic al actului.

Reieşind din importanţa proiectului de lege, acesta urma să fie transmis spre avizare tuturor instituţiilor publice interesate, în mod obligatoriu autorităţilor publice locale. Legea privind descentralizarea administrativă nr.436/2006 consacră în art.3 lit.g) principiul dialogului instituţional, care presupune informarea şi consultarea de către stat, în timp util, a autorităţilor publice locale, în procesul de planificare şi de luare a deciziilor, prin structurile lor asociative, asupra oricăror chestiuni ce le privesc în mod direct ori sunt legate de procesul descentralizării administrative. Acest principiu corespunde și Cartei Europene a Autonomiei Locale, care în art.4, pct.6 menționează expres, că colectivităţile locale trebuie să fie consultate, pe cît posibil, în timp util şi de o manieră apropiată în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziei pentru toate chestiunile care la privesc direct.

Totodată, proiectul urma să fie supus consultărilor publice cu societatea civilă, pentru formularea recomandărilor, iar, în final, avizele, sinteza recomandărilor recepţionate trebuiau să fie anexate la dosarul de însoţire a variantei finale a proiectului de act legislativ.

Mai mult ca atît, dosarul de însoţire trebuia să conţină Tabelul de concordanţă privind compatibilitatea proiectului de act legislativ cu legislaţia comunitară şi Declaraţia de compatibilitate. Toate aceste cerinţe sunt expres prevăzute în Legea privind actele legislative nr.780-XV din 27.12.2001, Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea 797-XIII din 02.04.1996, Hotărîrea Guvernului nr.190 din 21.02.2007. Din lipsa informaţiilor, nu cunoaştem dacă autorii au realizat sau nu aceste cerinţele legale.

Rezumînd cele constatate mai sus, subliniem faptul că, în lipsa tuturor actelor necesare pentru înaintarea iniţiativei legislative, întreg procesul legislativ este perturbat şi, drept consecinţă, Parlamentul nu dispune de tot setul de documente necesare pentru a-şi îndeplini eficient sarcina sa legislativă. Or, Nota informativă și documentele necesare a fi anexate la dosar, cum ar fi avizele autorităților publice locale, Declarația de compatibilitate a proiectului cu legislația UE, Tabelul de concordanță a consultărilor cu societatea civilă, etc., sunt tot atît de importante ca și proiectul de lege, pentru ca societatea și deputații să cunoască domeniul propus reglementărilor și să ia o decizie în cunoștință de cauză.

5. Sfera de reglementare a proiectului corespunde următoarelor domenii/drepturi:

Drepturi garanții:
Dreptul la petiționare (art. 52 din Constituția RM)
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la restabilirea dreptului încălcăt în declarații (art. 53 din Constituția RM)



Evaluarea de fond a proiectului


6. Respectarea principiului transparenței este asigurată suficient. Proiectul de act legislativ supus expertizei este plasată pe site-ul Parlamentului. În contextul în care proiectul de legea a fost înregistrat pe data de 24.01.2014 şi pînă în prezent nu a fost examinat de Plenul Parlamentului, considerăm că este respectat principiul transparenţei procesului legislativ şi principiile de cooperare cu societatea civilă, iar cetăţenii, organizaţiile şi alţi subiecţi interesaţi au posibilitatea de a-şi exprima opiniile asupra conținutului documentului.

Totodată, este de menționat că, lipsa unui șir de documente importante la proiectul de lege, cum ar fi avizele autorităţilor publice locale, rezultatele consultațiilor publice, Tabelul de concordanţă privind compatibilitatea proiectului de act legislativ cu legislaţia comunitară şi Declaraţia de compatibilitate etc., face ca accesul la informație să fie limitat și prin urmare aduce atingere dreptului persoanelor la informare corectă.


7. Respectarea principiului participării este asigurată insuficient. Reieșind din prevederile art.7 din Legea privind transparența în procesul decizional nr.239 din 13.11.2008, autorităţile publice sunt obligate, după caz, să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea posibilităţilor de participare a cetăţenilor, a asociaţiilor constituite în corespundere cu legea, a altor părţi interesate la procesul decizional. Din lipsa informaţiilor şi neidentificarea sintezei recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice, putem conchide că societatea civilă, pînă la înregistrarea proiectului de lege în Parlament, nu a participat la elaborarea şi examinarea acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 49/1 din Regulamentul Parlamentului, comisia permanentă sesizată în fond asigură consultarea publică a proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative cu părţile interesate prin organizarea de dezbateri şi audieri publice, prin intermediul altor proceduri de consultare stabilite de legislaţia cu privire la transparenţa în procesul decizional. Totodată, comisia permanentă sesizată în fond dispune plasarea, conform legii, pe web-site-ul Parlamentului a sintezei recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice, în scopul asigurării transparenţei în procesul decizional.

Din moment ce proiectul de lege a fost plasat pe pagina web a Parlamentului, societatea civilă are posibilitatea de a participa la examinarea acestuia și de a face recomandări.


8. Respectarea principiului responsabilizării este asigurată insuficient. Proiectul de lege nu conţine prevederi exprese, ce se referă la posibilitatea persoanelor de a solicita de la autorităţile publice oferirea de argumente şi de explicaţii pentru justificarea deciziilor şi acţiunilor, precum și la posibilitatea persoanelor de a aplica o sancţiune autorităţilor publice pentru performanţe slabe.

Luînd în consideraţie faptul că, proiectul de lege se încadrează organic în sistemul juridic existent al legislației Republicii Moldova, acesta va putea fi supus, conform procedurilor indirecte, controlului legalității, iar în cazul în care în baza acestor prevederi legale vor fi adoptate careva acte, acestea vor putea fi supuse controlului în cadrul contenciosului administrativ.


9. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ normelor constituționale. Proiectul/actul normativ este conform parțial Constituției. Reieșind din prevederile art.72 alin.(3) lit.e) și f) din Constituție, prin lege organică se reglementează organizarea şi funcţionarea contenciosului administrativ, organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală. Anume aceste domenii constituie obiectul de reglementare al prezentului proiect de lege.

Totodată, proiectul dezvoltă prevederile cuprinse în art.53 din Constituție ce se referă la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Totuși, unele prevederi din proiect aduc atingere principiilor de bază ale administrării publice locale, consfințite în art.109 din Constituție.

Plus la aceasta, proiectul contravine unor hotărîri ale Curții Constituționale. Conchidem, deci, necorespunderea unor prevederi din proiect cu normele constituționale, mai detaliat ne vom referi în pct.16 din prezentul Raport de expertiză.


10. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ legislației corelative. Proiectul/actul normativ este conform parțial legislației corelative. Un şir de prevederi din proiect nu corespund cu normele cuprinse în legislaţia corelativă. Proiectul de lege cuprinde norme speciale, care derogă de la cadrul juridic existent. Despre aceste necorespunderi relatăm în pct.16 din prezentul Raport.


11. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ standartelor internaționale. Proiectul/actul normativ este conform parțial standardelor internaționale. Unele prevederi din proiect contravin standardelor consfinţite de Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată prin Hotărîrea Parlamentatului nr.1253-XIII din 16.07.97. Mai detaliat, despre standardele ce considerăm că au fost încălcate prin acest proiect de lege, ne expunem în pct.16 din prezentul Raport.


12. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ jurisprudenței Curții Constutiționale. Proiectul/actul normativ este conform parțial jurisprudenței Curții Constutiționale. Un şir de prevederi cuprinse în proiect contravin jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ce se referă în mod special la autonomia locală. Mai detaliat aceste aspecte sunt dezvoltate în pct.16 din prezentul Raport de expertiză.


13. Nivelul de corespundere a proiectului/actului normativ jurisprudenței CtEDO. Proiectul/actul normativ este conform parțial jurisprudenței CtEDO. Nu au fost identificate careva cauze ce au făcut obiectul sesizării la CtEDO, referitor la drepturile şi raporturile reglementate de prezentul proiect de lege şi nici Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului nu protejează explicit asemenea drepturi.

Totuşi, unele reglementări din proiect ar putea fi contrare jurisprudenţei CtEDO ce se referă la interzicerea discriminării de orice natură. Mai detaliat acest pericol este expus în pct.16 al Raportului de expertiză.


14. Impactul proiectului/actului normativ prin prisma drepturilor omului. Proiectul/actul normativ limiteaza drepturile/libertățile. Din analiza efectuată în acest raport de expertiză rezumăm că, unele opţiuni legislative incluse în acest proiect de lege vor avea un impact negativ, deoarece vor limita drepturile şi libertăţile persoanelor ce au activat în calitate de consilieri locali. Despre aceste limitări ne-am expus, mai detaliat, opinia în pct.16 din Raportul de expertiză.


15. Impactul gender al proiectului. Proiectul/actul normativ este gender neutru.


16. Analiza detaliată a textului proiectului.


Nr. Articol Text Obiecţii Factorii de vulnerabilitate Recomandări

1

Art.I pct.1

Articolul 5:

...

alineatul (3) se completează cu următorul text:

"În caz de neadoptare a deciziei în condițiile alin. (2) lit. a), b) şi d) încetarea înainte de termen a mandatului se decide de către instanța de contencios administrativ, la inițiativa autorității executive a administrației publice locale, a oficiului teritorial al Cancelariei de stat, sau, după caz, la sesizarea Comisiei Naționale de Integritate.";

...

Autorul nu a prevăzut un termen legal, după expirarea căruia ar putea fi sesizată instanța de contencios administrativ. În conformitate cu art.5 alin.(3) din legea privind statutul alesului local, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi d) mandatul consilierului se ridică de către consiliul respectiv. Însă legislația și nici proiectul nu prevede un termen în care consiliul trebuie să examineze și să se pronunțe asupra ridicării mandatului de consilier pentru cazurile stipulate la alin. (2) lit. a), b) şi d). Spre exemplu, am putea sugera ca consiliul să ridice mandatul la prima ședință ordinară a consiliui după ce au devenit cunocute sentințele instanțelor de judecată în privința consilierilor (sau într-o ședință extraordinară în termen de 30 zile din momentul ce au devenit cunoscute sentințele instanțelor de judecată în privința consilierilor). În cazul în care nu se va respecta termenul respectiv, va putea fi sesizată instanța de contencios administrativ. Plus la aceasta, trebuie de instituit și un termen de sesizare în contencios administrativ pentru a respecta procedura de inițiere a unu proces în contencios administrativ (exemplu: 30 de zile după expirarea termenului prevăzut mai sus).

Totodată, ar urma de efectuat modificări ce ar stabili că nu este necesar în acest caz o procedură prealabilă pentru a putea adresa o cerere nemijlocit instanței de judecată. Indiferent de opțiunea aleasă, toate acestea trebuie specificate expres în viitoare normă de drept.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;

Recomandăm revizuirea textului normei vizate pentru a fi adus în conformitate cu prevederile legislaţiei corelative în vigoare şi a indica expres în lege termenele de procedură sau o altă opțiune de reglementare referitor la intentarea unui proces în contencios administrativ.

2

Art.I pct.3

Articolul 7:

la alineatul (1):

cuvintele „alesul local” se substituie cu cuvintele „consilierului local”;

...

Actualmente art.7 alin.(1) se referă la cazurile de incompatibilitate a mandatului alesului local, ceea ce prezumă că se referă la toți aleșii locali prevăzuți în art.2 din lege:

“(1) În sensul prezentei legi, noţiunea de ales local vizează consilierii consiliilor săteşti (comunale), orăşeneşti (municipale), raionale şi consiliului municipal Chişinău, deputaţii în Adunarea Populară a Găgăuziei, primarii şi viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii raioanelor.

(2) Statutul alesului local se aplică deputatului în Adunarea Populară a Găgăuziei în măsura în care nu contravine statutului deputatului, determinat de către Adunarea Populară în cadrul Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri).”

În schimb, prin propunerea autorului, prevederile art.7 ce țin de incompatibilitatea în funcție se vor referi doar la consilierii locali, fiind exceptați ceilalți aleși locali. Această omisiune este inadmisibilă, în caz contrar va rămîne nereglementată incompatibilitatea celorlalți aleși locali.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;
Prevederi discriminatorii;

Recomandăm excluderea acestei prevederi din proiect sau revizuirea ei în sensul reglementării tuturor subiecților ce intră în categoria aleșilor locali.

3

Art.I pct.3

Articolul 7:

...

se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

„(3) Mandatului preşedintelui şi vicepreşedintelui de raion, primarului general al municipiului Chişinău, primarului, viceprimarului este incompatibil cu calitatea de consilier, cu alte cazuri stabilite prin lege, inclusiv cu cele prevăzute la art.84 al Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală.”

În pofida faptului că se completează cu alin.(3), care prevede pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii raioanelor, primarul mun. Chișinău, primarii şi viceprimarii, că mandatul lor este incompatibil cu cel de consilier, cu alte cazuri stabilite în lege, inclusiv cele prevăzute la art. 84 al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, totuși, vor rămîne în afara reglementării astfel de situații, care la moment sunt prevăzute în art.(7), precum:

"b) calitatea de funcţionar public în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat;

c) calitatea de funcţionar public, de angajat în subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale (aparatul preşedintelui raionului, primării, primărie şi preturile municipiului Chişinău, direcţii, secţii şi alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei şi ale Comitetului executiv al Găgăuziei;

d) calitatea de şef, de şef adjunct (inclusiv interimatul acestor funcţii) în structurile subordonate autorităţilor publice locale (instituţii publice, servicii, întreprinderi municipale);".

Referindu-ne la literele c) și d) ale alin.(1) din art.7, acestea au fost interpretate, prin lege, de către Parlament și au reprezentat obiectul sesizării la Curtea Constituțională.

Legea nr.263 din 16.11.2012 privind interpretarea articolului 7 alineatul (1) literele c) şi d) din Legea nr. 768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, stabilește următoarele: "Prevederile articolului 7 alineatul (1) literele c) şi d) din Legea nr. 768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 34, art. 231), cu modificările ulterioare, se vor aplica după cum urmează:

1. Prevederile literei c) se aplică funcţionarilor publici şi angajaţilor din subdiviziunile autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială.

2. Prevederile literei d) se aplică şefilor şi şefilor adjuncţi ai organizaţiilor subordonate autorităţilor administraţiei publice locale de acelaşi nivel şi din aceeaşi unitate administrativ-teritorială (întreprinderi municipale, instituţii publice, servicii etc.)."

Curtea Constituțională în hotărîrea sa nr.19 din 16.07.2013 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.7 din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, în redacţia Legii nr.168 din 11 iulie 2012, notează următoarele:

"...59. Curtea relevă că pe durata mandatului alesul local se află continuu în serviciul colectivităţii, respectiv, este dator să fie demn de încrederea alegătorului. Alesul local are obligaţia să activeze dezinteresat şi să urmărească binele comun. Anume, pentru a asigura realizarea dezinteresată a mandatului de ales local, prin Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, legiuitorul a stabilit un şir de incompatibilităţi.

60. Incompatibilităţile sunt mijloace juridice prin care aleşii locali sunt protejaţi în exercitarea mandatului lor. Ele au în vedere limitarea şi interzicerea cumulului de funcţii, care ar afecta însăşi independenţa mandatului. Scopul incompatibilităţilor îl reprezintă asigurarea obiectivităţii în exercitarea unei funcţii publice, precum şi evitarea abuzurilor în exercitarea mandatului.

61. Subsidiar, Curtea reţine că incompatibilităţile funcţionale impuse autorităţilor publice constituie măsuri de drept menite să asigure real funcţionarea autorităţilor deliberative şi a celor executive, prin separarea atribuţiilor instituţiilor emitente de norme locale şi a celor ce au ca responsabilitate executarea sau supravegherea executării lor la nivel local...

63. Stabilirea de către legiuitor a respectivelor incompatibilităţi, ce ţin de exercitarea mandatului, constituie o garanţie a îndeplinirii de către aleşii locali a prerogativelor ce le revin potrivit prevederilor legale...

65. Curtea reţine că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta fie pentru deţinerea mandatului, fie pentru exercitarea funcţiei publice. Alesul local este obligat să se conformeze prevederilor legale şi să excludă situaţiile care atrag incompatibilitatea.

66. În acest sens, conform art. 8 din Legea nr. 768-XIV din 2 februarie 2000, alesul local care se află în unul din cazurile de incompatibilitate va demisiona din funcţia incompatibilă cu mandatul deţinut sau îşi va depune mandatul în termen de 30 de zile de la apariţia incompatibilităţii. La cererea persoanelor interesate, Comisia Electorală Centrală decide ridicarea mandatului de consilier în cazul în care consilierul nu respectă prevederile privind încetarea incompatibilităţii în termen de 30 de zile.

67. Concluzionînd, Curtea reţine că interdicţiile cuprinse în prevederile art.7 lit.с) şi lit.d) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local nu încalcă dreptul de a fi ales şi nu aduce atingere autonomiei locale, ci reglementează condiţiile în care alesul local poate să-şi exercite funcţia în vederea asigurării obiectivităţii în exercitarea mandatului, precum şi al excluderii abuzurilor şi a conflictelor de interese..."

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;
Prevederi discriminatorii;

Sugerăm autorului revizuirea normei pentru a prevedea toate situațiile de incompatibilitate ale aleșilor locali.

4

Art.I pct.4

Articolul 8:

...

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) În cazul în care primarul se află într-o stare de incompatibilitate prevăzută de lege, consiliul respectiv decide la şedinţa imediat următoare după expirarea termenului legal de lichidare a incompatibilităţii iniţierea procedurii de ridicare a mandatului primarului pe cale judiciară (procedura contenciosului administrativ). În caz de neadoptare a deciziei în cauză, ridicarea mandatului alesului local se va decide pe cale judiciară (procedura contenciosului administrativ), la iniţiativa oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sau la sesizarea Comisiei Naţionale de Integritate.”

Aceeași obiecție, formulată la subpct.1 din pct.16 al Raportului de expertiză, referitor la termenul de atac în instanța de contencios administrativ și opțiunea de indicare expresă în lege că va fi inițiat procesul direct în instanță, fără procedură prealabilă.

Am putea sugera o normă generală inserată în legea privind statutul alesului local sau în legea privind administrația publică locală.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;
Prevederi discriminatorii;

Recomandăm revizuirea textului normei vizate pentru a fi adus în conformitate cu prevederile legislaţiei corelative în vigoare şi a indica expres în lege termenele de procedură sau o altă opțiune de reglementare referitor la intentarea unui proces în contencios administrativ.

5

Art.I pct.5

La articolul 11, alineatul (2) se completează în final cu următorul text:

„Cazurile în care absenţa este motivată, condiţiile de anunţare a motivaţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local, consiliului raional/municipal.”

În cazul în care se va opera prezenta completare este necesar de completat și pct.29 din Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea consiliilor locale şi raionale, aprobat prin Legea nr. 457-XV din 14 noiembrie 2003.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;

Recomandăm completarea normelor din proiect, ținînd cont de obiecția formulată mai sus.

6

Art.I pct.8

Articolul 24:

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

"(3) Consilierilor care au fost invitați la şedinţa consiliului şi au participat la ea li se acordă o diurnă neimpozabilă pentru fiecare zi de participare la şedinţa consiliului în mărime ce nu va depăși 150 de lei, mărimea concretă a sumei o stabilește consiliul respectiv.";

...

Limitarea (plafonarea) sumei diurnei la 150 de lei contravine principiului autonomei locale. Mai mult ca atît, aceasta va demotiva activitatea de consilier în consiliile locale. În contextul în care unitățile administrativ teritoriale își adoptă propriile bugete, acestea pot dispune de surse financiare pentru achitarea unei sume mai mari în calitate de diurnă.

Potrivit art.12 alin.(2) din Legea privind descentralizarea administrativă, unităţile administrativ-teritoriale dispun, în mod efectiv, de resurse financiare proprii, pe care le utilizează liber în realizarea competenţelor lor. Norma propusă de autor reprezintă un amestec în activitatea organului deliberativ local și în consecință această plafonare trebuie exclusă.

Referitor la aspecte similare Curtea Constituţională s-a expus în hotărîrea sa nr.14 din 18.05.2004. Raportîndu-se la dispoziţiile cuprinse în Carta Europeană a Autonomiei Locale, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:

"Carta Europeană a Autonomiei Locale (în continuare - Carta) prevede în art.4 că colectivităţile locale dispun în cadrul legii de toată latitudinea de a lua iniţiativa pentru orice chestiune care nu este exclusă din cîmpul competenţelor lor sau care este atribuită unei alte autorităţi (alin.2); competenţele încredinţate colectivităţilor locale trebuie să fie în mod normal depline şi întregi. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către o altă autoritate centrală sau regională decît în cazurile prevăzute de lege (alin.4); în caz de împuternicire de către o autoritate centrală sau regională, colectivităţile locale trebuie să dispună, pe cît este posibil, de libertatea de a adapta acţiunea lor la condiţiile locale (alin.5);"

...

"4. Principiul autonomiei locale este unul din principiile fundamentale ale oricărui regim democratic. El guvernează administraţia publică locală şi activitatea autorităţilor acesteia, semnificînd dreptul colectivităţilor de a-şi satisface propriile interese legale fără amestecul autorităţilor centrale. Acest principiu constituţional oferă unităţilor administrativ-teritoriale posibilitatea de a se autoguverna la nivel local sub rezerva de a nu aduce atingere autonomiei altor colectivităţi locale şi intereselor generale ale naţiunii şi statului, propriile interese de a nu fi mai largi şi în contradicţie cu acestea. Legiuitorul a delimitat atribuţiile autorităţilor administraţiei publice de diferite niveluri în corespundere cu normele constituţionale, impunînd controlul statului prin forme specifice asupra modului în care acestea se execută."

Mai mult ca atît, în Hotărîrea sa din 6 noiembrie 1995, Curtea a relevat că "principiul autonomiei locale este principiul fundamental care guvernează administraţia publică locală şi activitatea autorităţilor acesteia şi constă în dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi satisface interesele proprii fără amestecul autorităţilor centrale, principiu care atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea - un sistem care implică autonomia. Descentralizarea se prezintă ca un sistem care cuprinde descentralizarea teritorială - raioane, oraşe (municipii), sate (comune) -, avînd caracterul persoanei de drept public cu toate atribuţiile acesteia. Autorităţile acestor persoane de drept public, descentralizate, nu sunt supuse puterii ierarhice a autorităţilor centrale, ele fiind independente de acestea."

Tot în acest context s-a expus Curtea Constituțională în Hotărîrea nr.13 din 14.03.2002 cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală". Astfel, Curtea a reținut următoarele:

"...Art.109 din Constituţie prevede că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale, care priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

...

Autonomia locală, privită exclusiv din punct de vedere administrativ, nu apare decît ca o ultimă treaptă de dezvoltare a descentralizării administrative, ca o formă modernă a principiului, care reprezintă transferarea unor competenţe de la nivel central către diverse organe sau autorităţi administrative care funcţionează autonom în unităţile administrativ-teritoriale, autorităţi alese de către colectivităţile locale respective."

În aceeași ordine de idei, Carta Europeană a Autonomiei Locale stabilește expres în art.7 pct.2, statutul aleșilor locali trebuie să permită compensaţia financiară adecvată a cheltuielilor cauzate în exerciţiul mandatului lor şi, dacă este cazul, compensaţia financiară a cîştigurilor pierdute sau o remuneraţie a muncii îndeplinite şi o asigurare socială corespunzătoare.

Raportînd toate aceste constatări la propunerile din proiect, constatăm încălcarea principiului autonomiei locale, amestecul puterii centrale în organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, limitarea compensațiilor financiare corespunzătoare cheltuielilor care decurg din exercitarea mandatului de consilier local.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor constituţionale;
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;
Prevederi necorespunzătoare standardelor internaţionale;
Prevederi necorespunzătoare jurisprudenţei Curţii Constituţionale;
Prevederi care încalcă drepturile/libertăţile;
Prevederi discriminatorii;

Prin prizma obiecțiilor menționate, sugerăm excluderea acestor prevederi din proiectul de lege.

7

Art.I pct.9

Articolul 25:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) La expirarea mandatului sau la încetarea înainte de termen a acestuia, în condiţiile art.5 alin.(4) lit.b), e), f) şi alin.(5) lit.b), d), e), f) din prezenta lege, primarul, viceprimarul, preşedintele şi vicepreşedintele raionului, care au activat cel puţin doi ani în această calitate, beneficiază de o indemnizaţie unică egală cu 2 salarii lunare de funcţie.”;

...

Prin această normă consilierii locali vor fi excluși din categoria aleșilor locali care vor putea primi indemnizații dacă au fost în funcție cel puţin doi ani. Această normă este una discriminatorie în raport cu consilierii locali. Orice discriminare este contrară art.16 din Constituţie, art.14 din Convenţie şi art.1 din Protocolul nr.12 al CEDO.

Plus la aceasta, va demotiva activitatea de consilier în cadrul organelor reprezentative locale. Autorul nu explică în nota informativă la proiectul de lege o asemenea decizie de excludere a consilierilor din rîndul beneficiarilor de indemnizații.

În acest sens, relevante sunt hotărîrile Curţii Constituţionale nr.4/27.01.2000; nr.9/30.03.2004 ş.a. Astfel, Curtea a reţinut necesitatea de respectare a "principiului universal al respectării drepturilor dobîndite în mod licit". Curtea Constituţională a statuat expres că, "Dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrînd în contradicţie cu art.22 din Constituţie.

Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desfiinţa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv şi efectele lui.

Este necesar de revizuit prevederile din proiect pentru a include expres și consilierii în calitate de beneficiari ai indemnizației unice, dacă au activat cel puţin doi ani în această calitate.

8

Art.IV pct.2

Articolul 7:

se completează cu alin.(7) cu următorul cuprins:

(7) Ministerele, alte autorităţi administrative centrale, întreprinderile de stat vor acorda nemijlocit sau prin intermediul structurilor aflate în subordine suportul necesar oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat în exercitarea atribuţiilor funcţionale.

Este necesar de exclus referința la întreprinderile de stat, întrucît acestea nu sunt acoperite de noțiunea serviciilor publice desconcentrate, propusă chiar de autor la art.1 din Legea privind descentralizarea administrativă. Astfel, conform noțiunii de servicii publice desconcentrate – se subînțelege subdiviziuni structurale ale ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale şi/sau structuri organizaţionale separate din subordinea acestora, organizate în unităţile administrativ-teritoriale.

Totodată, conform art.1 alin.(2) din Legea cu privire la întreprinderea de stat nr.146 din 16.06.1994, întreprinderea de stat este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;

Recomandăm revizuirea textului normei din proiect cu luarea în considerației a obiecțiilor formulate.

9

Art V pct.1

Articolul 1 se completează în final cu o noţiune nouă, cu următorul cuprins:

contract administrativ – contract încheiat de autoritatea administraţiei publice locale, în virtutea prerogativelor de putere publică, avînd ca obiect administrarea şi folosirea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice.”

Noțiunea ce se propune a fi inclusă în Legea privind administrația publică locală este deja redată în Legea contenciosului administrativ. Deci, nu e necesar de dublat în legislație definiția unor termeni.

Plus la acesta, dorim să atragem atenția că, în Legea contenciosului administrativ noțiunea "contractului administrativ" este mai largă, cuprinzînd și “activitatea funcţionarilor publici care reiese din relaţiile de muncă reglementate de statutul juridic al acestora”.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;

Această normă urmează a fi exclusă pentru a nu dubla noțiunea redată deja în legea contenciosului administrativ.

10

Art.V pct.5

Articolul 22, alineatul (3) se completează în final cu următorul text:

„Pentru documentarea lucrărilor şedinţei, la decizia consiliului, pot fi utilizate, de asemenea, mijloace tehnice audio şi/sau video. La solicitarea în scris a consilierului, secretarul consiliului eliberează extrase sau, după caz, o copie de pe procesul-verbal.”

Din norma propusă de autor se creează impresia că procesul-verbal este accesibil doar consilierilor, care pot face cunoștință cu acesta sau pot obține o copie de pe el, adresînd în acest sens o cerere în scris secretarului consiliului local. Procesul-verbal ar trebui să fie un document public, pus la dispoziția oricărei părți interesate, prin publicarea pe pagina web sau în temeiul legii privind accesul la informație, în baza unei cereri scrise, să fie pus la dispoziția oricărui doritor.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;
Prevederi care limitează drepturile/libertăţile;
Omisiune/ignorare a drepturilor/libertăţilor;
Prevederi discriminatorii;

De revizuit textul normei pentru a prevedea expres punerea la dispoziția oricărei persoane interesate a procesului-verbal al ședinței consiliului.

11

Art.V pct.6

La articolul 23, alineatul (1) se completează în final cu următorul text:

„În cazul adoptării unei decizii care prejudiciază material interesele unităţii administrativ-teritoriale, fapt constatat în temeiul hotărîrii instanţei de judecată, primarul va înainta în instanţa de judecată o acţiune în regres împotriva consiliului, consilierii urmînd să repare personal dauna cauzată, suma fiind împărţită proporţional numărului de consilieri participanţi la procesul de adoptare a deciziei. În cazul inacțiunii primarului, acțiunea în regres în instanța de judecată împotriva consiliului va fi înaintată de către oficiul teritorial al Cancelariei de Stat.”

Este necesar de prevăzut expres că există o hotărîre a instanței de judecată irevocabilă. Ca remarcă generală, considerăm că este o normă prematură pentru Republica Moldova. Consilierii se vor teme să adopte decizii de teama unor eventuale sancțiuni pecuniare, fapt ce poate bloca activitatea consiliului sau acesta va deveni unui nefuncțional.

În acest context, este nevoie de o abordare complexă a problemei nu doar aplicarea sancțiunilor pentru consilieri. Să nu uităm că, consilierii în mare parte nu au o pregătire suficientă pentru exercitarea mandatului de ales al colectivității locale.

E necesar de pus accent pe măsurile preventive, inclusiv instruirea consilierilor în adoptarea unei decizii ce se referă la patrimoniul unității administrativ-teritoriale, la finanțele publice locale, achizițiile publice și în alte domenii unde ar putea fi afectate interesele localității.

Vulnerabilitate
Prevederi discriminatorii;

Este necesar de completat după expresia “în temeiul hotărîrii instanţei de judecată” cu cuvîntul „irevocabile”.

Totodată, am sugera reexaminarea, cel puțin pe moment, al opțiunii de sancționare pecuniară a consilierilor și identificarea unor soluții complexe în acest sens, inclusiv preventive, apriori adoptării unor decizii potențial prejudiciabile.

12

Art.V pct.7

Articolul 24:

...

se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) În caz de neadoptare în termen a deciziei respective, ridicarea mandatului consilierului sau declararea mandatului vacant se va decide de către instanţa de contencios administrativ, la iniţiativa primarului, a oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sau, după caz, la sesizarea Comisiei Naţionale de Integritate.”

Aceleași obiecții formulate la subpct.1 al pct.16 privind termenele de prescripție, termen de contestare, omiterea procedurii prealabile, prevederea acestui fapt expres în lege, etc.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;

Recomandăm revizuirea textului normei vizate pentru a fi adus în conformitate cu prevederile legislaţiei corelative în vigoare şi a indica expres în lege termenele de procedură sau o altă opțiune de reglementare referitor la intentarea unui proces în contencios administrativ.

13

Art.V pct.10, pct.22

La articolul 32, alineatul (3) se completează în final cu următorul text:

„Dispoziţiile cu caracter individual privind angajarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă ale personalului administraţiei publice locale se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului teritorial al Cancelariei de Stat. În cazul angajării prin concurs, dispoziția urmează a fi însoțită obligatoriu de setul de acte cu privire la desfășurarea concursului.” La articolul 54, alineatul (3) se completează în final cu următoarea propoziţie: „Dispoziţiile cu caracter individual privind angajarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă ale personalului administraţiei publice locale se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.”

Nu este clar și nu este argumentată necesitatea de remitere oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat a dispozițiilor cu caracter individual ce se referă la raporturile de muncă cu personalul administrației publice, în contextul în care autorul propune în legea privind administrația publică locală definiția contractului administrativ, care nu conține raporturile de muncă cu funcționarii publici.

Autorul urmează să coreleze prevederile normelor din proiect pentru a evita contrazicerile și situațiile confuze și neclare.

14

Art.V pct.33

Legea se completează cu articolul 67/1 cu următorul cuprins:

„Articolul 67/1. Controlul solicitat de către deputaţii în Parlament, membrii Guvernului şi organele procuraturii

(1) Deputaţii în Parlament, membrii Guvernului şi organele procuraturii pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat să verifice legalitatea oricărui act adoptat de o autoritate a administraţiei publice locale, ce constituie obiectul controlului obligatoriu sau facultativ, în cazul în care consideră că acesta este ilegal.

(2) Cererea de efectuare a controlului legalităţii este depusă în termen de 3 luni din momentul depistării cazului corespunzător, cu indicarea prevederilor legislaţiei ce se consideră a fi încălcate, dar nu mai tîrziu de 3 ani de la adoptarea actului administrativ vizat.

(3) Termenul specificat la alin.(2) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ.

(4) În termen de 30 de zile de la data primirii cererii, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua una dintre următoarele decizii:

a) declanşarea procedurii controlului de legalitate, prevăzute la art.68;

b) respingerea cererii şi înştiinţarea solicitantului, cu indicarea motivelor respingerii.”

Considerăm că, inserarea acestor prevederi poate genera presiuni politice nejustificate asupra autorităților publice locale.

Suplimentar notăm că, organele procuraturii nu mai exercită atribuția de supraveghere generală. Legea cu privire la Procuratură nr.294 din 25.12.2008 stabilește în art.19:

"(1) Dacă în exercitarea atribuţiilor a depistat acte administrative ilegale cu caracter normativ sau individual, emise de un organ sau de o persoană cu funcţie de răspundere, care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului, procurorul este în drept să le conteste cu recurs.

(2) Recursul va fi examinat de organul respectiv sau de persoana cu funcţie de răspundere în termen de 10 zile de la data primirii lui, iar în cazul examinării de un organ colegial, la prima lui şedinţă. Rezultatele examinării recursului se comunică imediat în scris procurorului.

(3) În caz de respingere neîntemeiată sau de neexaminare a recursului, procurorul este în drept să reclame actul administrativ în instanţă de judecată competentă pentru a fi declarat nul."

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;
Prevederi care încalcă drepturile/libertăţile;

Sugerăm excluderea art.67/1 din proiect propus ca normă de completare a legii privind administrația publică locală.

15

Art.V pct.34

Articolul 68:

se completează în final cu alineatele (5), (6), (7), (8) şi (9) cu următorul cuprins:

„(5) În cazul în care în procesul de exercitare a atribuţiilor funcţionale au fost depistate cazuri de prezentare de către persoana responsabilă a unor copii falsificate ale actelor administrative adoptate sau ale proceselor-verbale ale şedinţelor, precum şi de prezentare cu rea-voinţă a listei incomplete sau denaturate a actelor administrative prevăzute la art.65 alin.(1) sau a informaţiei solicitate conform art.63/1 alin.(1), oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanţa de contencios administrativ, în termen de 3 luni din momentul depistării cazului corespunzător, dar nu mai tîrziu de 3 ani de la adoptarea actului administrativ vizat."

...

Reieșind din norma propusă, termenul de 3 luni începe să curgă din moment ce oficiul teritorial al Cancelariei de stat depistează cazul corespunzător descris în norma respectivă. Însă, depistarea copiilor falsificate ține de organele competente de drept și doar instanța de judecată printr-o hotărîre irevocabilă poate stabili falsul în acte.

Totodată, prezentare cu rea-voinţă a listei incomplete sau denaturate a actelor administrative, conform proiectului de lege (art.VI) prin amendarea Codului administrativ se propune ca procurorul să fie competent de a examina astfel de contravenții.

Deci, nicidecum oficiul teritorial nu constată aceste cazuri și respectiv termenul de 3 luni din momentul depistării cazului corespunzător nu va putea fi implementat în practică. Chiar și în cazul cînd autorul stipula expres că depistarea cazurilor menționate se va face de către organele competente, oricum trebuia de stipulat că un eventual termen de atac putea să înceapă nu de la momentul depistării, dar din momentul cînd hotărîrea organului competent va deveni irevocabilă.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;

Recomandăm revizuirea normei prin prizma obiecțiilor sus-menționate.

16

Art.V pct.34

Articolul 68:

...

se completează în final cu alineatele (5), (6), (7), (8) şi (9) cu următorul cuprins:

...

(6) Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate a administraţiei publice locale, poate fi contestată în instanţa de contencios administrativ de către oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, oricînd, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

...

În modalitatea în care este expusă această normă, reiese că termenele de prescripție pentru atacarea unui act administrativ în contenciosul administrativ nu se referă la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat.

O asemenea abordare este contrară prevederilor cu caracter general stabilite prin Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000. În conformitate cu art.17 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. În alin.(4) al art.17 este menționat expres, că termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.

Prescripţia extinctivă este necesară în scopul apărării drepturilor şi intereselor oricărui subiect – împrejurările litigioase după scurgerea unui interval de timp îndelungat nu totdeauna pot fi stabilite cu exactitatea dorită şi persoanele, cărora le sunt înaintate cerinţe neîntemeiate şi demult stinse, deseori nu dispun de probe în apărarea sa: - ca urmare a scurgerii unei perioade de timp însemnate unii martori pot să decedeze, alţii să plece, ceilalţi să uite despre unele împrejurări, documentele pot fi pierdute, etc.

Prescripție extinctivă este importantă şi pentru organele judiciare – respectarea termenilor de prescripţie asigură corectitudinea hotărîrii luate de către instanţă. În cazul existenţei termenilor de prescripţie este mai uşor de a găsi probele necesare pe dosar şi cu ajutorul lor de a stabili adevărul în litigiu. De aceea, dacă acţiunea este înaintată în interiorul termenilor de prescripție, există o garanţei destul de mare de păstrare a probelor, prin intermediul cărora organele jurisdicţionale vor fi în stare să stabilească împrejurările de fapt ale cauzei.

Aplicarea prescripției extinctive împinge părţile în raport la timp să-şi exercite drepturile sale, astfel contribuind esențial la întărirea disciplinei. Numai prin respectarea termenilor de prescripţie organele jurisdicţionale sunt în stare să contribuie la admiterea pretenţiilor legale ale deţinătorilor de drepturi încălcate.

Nu este permisibil, o tranzacţie realizată, un drept obţinut, să-l lăsăm o perioadă nedeterminat de lungă sub riscul contestării din partea terţelor persoane, iar patrimoniul – sub riscul confiscării, etc. Plus la cele menționate, textul normei propus de autor este unul discriminatoriu în raport alți subiecți pentru care legislația prevede un termen de prescripție necesar pentru a se adresa instanței de contencios administrativ.

Vulnerabilitate
Prevederi necorespunzătoare normelor din legislaţia corelativă;
Prevederi discriminatorii;

Este necesar de a revizui textul normei în cauză pentru a-l aduce în corespundere prevederilor cu caracter general stabilite în Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000.




Concluzii

În pofida intenției autorului de a îmbunătăți activitatea administrației publice locale și calitatea controlului administrativ, totuși un șir de prevederi din proiect vor avea un impact negativ, întrucît contravin principiului autonomiei locale, legislației corelative în materie de contencios administrativ și jurisprudenței Curții Constituționale.

Limitarea (plafonarea) sumei diurnei la 150 de lei pentru consilierii locali contravine principiului autonomei locale. Mai mult ca atît, aceasta va demotiva activitatea de consilier în consiliile locale. În contextul în care unitățile administrativ teritoriale își adoptă propriile bugete, acestea pot dispune de surse financiare pentru achitarea unei sume mai mari în calitate de diurnă.

Proiectul propune ca consilierii locali să fie excluși din categoria aleșilor locali, care vor putea primi indemnizații dacă au fost în funcție cel puţin doi ani. Această normă este una discriminatorie în raport cu consilierii locali. Orice discriminare este contrară art.16 din Constituţie, art.14 din Convenţie şi art.1 din Protocolul nr.12 al CEDO. Plus la aceasta va demotiva activitatea de consilier în cadrul organelor reprezentative locale. Referitor la aceste aspecte s-a expus Curtea Constituțională, care a reţinut necesitatea de respectare a "principiului universal al respectării drepturilor dobîndite în mod licit".

Sancționarea pecuniară a consilierilor pentru deciziile adoptate este o normă prematură pentru Republica Moldova. Consilierii se vor teme să adopte decizii de teama unor eventuale sancțiuni pecuniare, fapt ce poate bloca activitatea consiliului sau acesta va deveni unul nefuncțional. În acest context este nevoie de o abordare complexă a problemei nu doar aplicarea sancțiunilor pentru consilieri. Să nu uităm că consilierii în mare parte nu au o pregătire suficientă pentru exercitarea mandatului de ales al coletivității locale. E necesar de pus accent pe măsurile preventive, inclusiv instruirea consilierilor în adoptarea unei decizii ce se referă la patrimoniul unității administrativ-teritoriale, la finanțele publice locale, achizițiile publice și în alte domenii unde ar putea fi afectate interesele localității.

Inserarea prevederilor conform cărora deputaţii în Parlament, membrii Guvernului şi organele procuraturii pot solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat să verifice legalitatea oricărui act adoptat de o autoritate a administraţiei publice locale în cazul în care consideră că acesta este ilegal - poate genera presiuni politice nejustificate asupra autorităților publice locale. Suplimentar notăm, că organele procuraturii nu mai exercită atribuția de supraveghere generală.

Autorul în cadrul proiectului de lege fie omite stabilirea unor termene de prescripție necesare inițierii unui proces în contencios administrativ, fie stabilește unele reglementări contrare prevederilor cu caracter general stabilite prin Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, în conformitate cu care termenele de prescripție pentru atacarea unui act administrativ în contenciosul administrativ nu se referă la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat. În consecință textul normelor propus de autor este lacunar și confuz, iar în unele situații discriminatoriu în raport cu alți subiecți, întrucît pentru aceștia legislația prevede un termen de prescripție necesar pentru a se adresa instanței de contencios administrativ.

În contextul celor analizate este necesar să subliniem faptul, că actualmente este elaborat și definitivat Codul administrativ, ce se propune a fi actul de bază care va reglementa atît procedura necontencioasă, cu rolul fiecărui participant la această procedură, drepturi, obligații, procedură și mecanism de examinare a actului contestat în fața organului emitent sau ierarhic superior, termenii de contestare, etc., cît și procedura contencioasă în fața instanței de contencios administrativ.

Reieșind din aceasta, autorul trebuie să țină cont și de soluțiile propuse în viitorul Cod administrativ, iar odată ce acesta va fi adoptat, vor putea fi operate modificări și completări la actele legislative corelative, inclusiv cele propuse de amendare prin prezentul proiect de lege.



Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei