Proiecte implementate Expertiza coruptibilitatii - etapa 5 Rapoarte de expertiză

Raport de expertiză nr.657

Expertiza coruptibilităţii este desfăşurată de CAPC în cadrul Proiectului „Expertiza coruptibilităţii proiectelor actelor normative şi legislative”, susţinut financiar de MATRA Rule of Law and Good Governance Programme from Kingdom of the Netherlands Opiniile exprimate în cadrul prezentului raport pot să nu coincidă cu punctul de vedere al donatorului.



27 Octombrie 2015

RAPORT DE EXPERTIZĂ

la proiectul Legii cu privire la obligația de raportare a actelor de corupție, a celor conexe actelor de corupție și a faptelor de comportament corupțional

(înregistrat în Parlament cu numărul 340 din 28 Septembrie 2015)

În temeiul Concepţiei de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.373-XVI din 29 decembrie 2005, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei prezintă raportul de expertiză a coruptibilităţii proiectului Legii cu privire la obligația de raportare a actelor de corupție, a celor conexe actelor de corupție și a faptelor de comportament corupțional
.



Evaluarea generală


1. Autor al iniţiativei legislative este Guvernul RM, autor nemijlocit - Ministerul Justiţiei, ceea ce corespunde art. 73 din Constituţie şi art. 44 din Regulamentul Parlamentului.


2. Categoria actului legislativ propus este lege organică, ceea ce corespunde art.72 din Constituţie şi art. 6-11, 27, 35 şi 39 din Legea privind actele legislative, nr.780-XV din 27.12.2001. Deşi, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţia Republicii Moldova, Parlamentul, dacă va considera necesar, ar putea adopta proiectul prin lege organică, oportunitatea proiectului nu este în suficientă măsură justificată. Obiecţiile în acest sens se conţin în pct. 15 al prezentului raport, Analiza detaliată a prevederilor potenţial coruptibile, în special, la obiecţiile referitoare la art. 1 din proiect.


3. Transparenţa decizională Proiectul a fost plasat pe web site-ul Parlamentului şi a constituit obiect al consultărilor publice, organizate la 13 octombrie 2015 de către Comisia securitate naţională, apărare şi ordine publică. Astfel, la această etapă, au fost respectate exigenţele legale menite să asigure transparenţa în procesul decizional.


4. Scopul promovării proiectului Pornind de la prevederile art. 1 din proiect, prin acesta se urmăreşte instituirea obligaţiei de raportare a actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional, în vederea asigurării apărării drepturilor şi libertăţilor persoanei, a intereselor publice, a securităţii naţionale, identificarea cazurilor de corupţie, în vederea contracarării fenomenului coruptibilităţii, precum şi înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie.



Fundamentarea proiectului

5. Nota informativă a proiectului de act legislativ supus expertizei este plasată pe site-ul Parlamentului.

Considerăm că în acest fel Parlamentul respectă principiul transparenţei procesului legislativ şi principiile de cooperare cu societatea civilă.


6. Respectarea termenului de cooperare cu societatea civilă Termenul de cooperare cu societatea civilă este respectat.


7. Suficienţa argumentării. În pofida exigenţelor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, nota informativă nu conţine o justificare suficientă a promovării proiectului, nefiind relevate: condiţiile ce au impus elaborarea proiectului; o analiză mai fundamentală a prevederilor, a locului acestora în sistemul legislaţiei, a eventualului efect al realizării proiectului, mai multe prevederi din proiect concurînd cu norme esenţiale din legislaţia corelativă; o analiză a nivelului de compatibilitate a proiectului cu standardele internaţionale în domeniu (experienţe ale altor ţări).


8. Compatibilitatea cu legislaţia comunitară şi alte standarde internaţionale. Potrivit art. 20 lit. c) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, nota informativă trebuie să includă referinţe la reglementările corespondente ale legislaţiei comunitare şi nivelul compatibilităţii proiectului de act legislativ cu reglementările în cauză. Nota informativă conţine referinţe doar la art. 32 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei.


9. Fundamentarea economico-financiară. Potrivit art. 20 lit. d) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, nota informativă trebuie să conţină informaţii privind fundamentarea economico-financiară în cazul în care realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare şi de altă natură. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 47 alin. (6) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 02.04.1996. Deşi autorul proiectului pretinde că implementarea proiectului nu va reclama cheltuieli financiare, acestea ar putea fi necesare pentru a implementa prevederile art. 5 alin. (3) din proiect. Potrivit acestora, în cazul în care persoanei care a raportat acte de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi fapte de comportament corupţional i-au fost provocate prejudicii materiale şi/sau morale, statul este obligat să o despăgubească în condiţiile prevăzute de legislaţie.



Evaluarea de fond a coruptibilităţii


10. Stabilirea şi promovarea unor interese/beneficii. În linii generale, proiectul nu promovează interese/beneficii de grup sau individuale, care ar fi necorelate/contrare interesului public general.


11. Prejudicii aduse prin aplicarea actului. Din textul proiectului şi aplicarea ulterioară a acestuia nu rezultă expres prejudicierea intereselor (drepturilor, libertăţilor) anumitor categorii de persoane sau prejudicierea interesului public.


12. Compatibilitatea proiectului cu prevederile legislaţiei naţionale. Prevederile proiectului sînt concurente cu mai multe prevederi ale legislaţiei corelative. Obiecţiile în acest sens se conţin în pct. 15 al prezentului raport, Analiza detaliată a prevederilor potenţial coruptibile.


13. Formularea lingvistică a prevederilor proiectului. Mai multe formulări conţinute în proiect sînt insuficient de clare, exprimările neîntrunind rigorile tehnicii legislative şi ale limbajului juridic. Obiecţiile în acest sens se conţin în pct. 15 al prezentului raport, Analiza detaliată a prevederilor potenţial coruptibile.


14. Reglementarea activităţii autorităţilor publice. Proiectul, implicit, propune reglementări ce ţin de activitatea Centrului Naţional Anticorupţie, fără ca acestea să fie suficient de explicite. Obiecţiile în acest sens se conţin în pct. 15 al prezentului raport, Analiza detaliată a prevederilor potenţial coruptibile.


15. Analiza detaliată a prevederilor potenţial coruptibile.


Nr. Articol Text Obiecţia Elemente de coruptibilitate şi alte riscuri Recomandarea

1

Articolul 1. Sfera de reglementare şi scopul prezentei legi

(1) Prezenta lege stabileşte condiţiile de raportare, subiecţii care sînt obligaţi să raporteze actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional care le-au devenit cunoscute în timpul exercitării atribuţiilor lor şi procedura de raportare a acestora. (2) Scopul prezentei legi este instituirea obligaţiei de raportare a actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional, în vederea asigurării apărării drepturilor şi libertăţilor persoanei, a intereselor publice, a securităţii naţionale, identificarea cazurilor de corupţie, în vederea contracarării fenomenului coruptibilităţii, precum şi înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie.

1) Pornind de la caracterul sumar al prevederilor din proiect, obiectul, scopul şi sfera de aplicare, normele propuse, dacă se insistă asupra acestora, ar putea fi încadrate în conţinutul Legii nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei. Eventuala obligaţie de raportare de către unele categorii de persoane a actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional ar constitui una din acţiunile de prevenire şi combatere a corupţiei, aceste acţiuni, în virtutea art. 1 din Legea nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, constituind domeniul de aplicare a legii menţionate. În acest sens de idei, proiectul (proiect de lege separată) este inoportun, principiul oportunităţii fiind unul din principiile de bază ale legiferării în virtutea art. 4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative. 2) La alin. (2), este nepotrivită sintagma "contracarării fenomenului coruptibilităţii, precum şi înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie". În accepţiunea generală, prin coruptibilitate se înţelege însuşirea de a fi coruptibil. Pornind de la esenţa reglementărilor, proiectul nu poate contribui la excluderea, în totalitate, a acestei însuşiri individuale. Mai mult, proiectul nu va înlătura consecinţele actelor de corupţie, neconţinînd reglementări în acest sens.

Alte riscuri
Nerespectarea exigenţelor tehnicii legislative

Pornind de la obiecţii, revizuirea (inclusiv examinarea oportunităţii) prevederilor.

2

Articolul 2. Obligaţia de raportare a actelor de corupţie şi a celor conexe actelor de corupţie, a faptelor de comportament corupţional

(1) Persoanele cărora le sînt încredinţate funcţii publice au obligaţia să raporteze actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional care le-au devenit cunoscute în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. (2) Prevederile alin. (1) se aplică următoarelor categorii de persoane: a) care deţin o funcţie publică, o funcţie publică cu statut special sau o funcţie de demnitate publică şi alte persoane care prestează servicii publice; b) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o organizaţie social-politică; c) care deţin o funcţie de conducere în cadrul unei întreprinderi de stat sau al unei instituţii publice; d) cu funcţii de control, potrivit prevederilor legale; e) din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; f) din autorităţile publice autonome sau de reglementare. (3) Următoarele categorii de persoane la fel au obligaţia de raportare a actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional: notarii publici, avocaţii, executorii judecătoreşti, administratorii autorizaţi, experţii judiciari privaţi, mediatorul, traducătorul sau interpretul. Persoanele indicate mai sus sînt obligate să raporteze actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional în măsura în care aceasta nu contravine obligaţiei de păstrare a secretului profesional.

1) Prevederile contrazic normele statuate prin art. 18 din Legea nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, care oferă funcţionarilor publici dreptul de a informa cu bună-credinţă despre comiterea actelor de corupţie şi a celor conexe corupţiei, a faptelor de comportament corupţional, despre nerespectarea regulilor privind declararea veniturilor şi a proprietăţii şi despre încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese. Astfel, se aduce atingere esenţială echilibrului între reglementările concurente, principiu de bază al legiferării în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative. 2) La alin. (1), sintagma "funcţii publice" este utilizată nepotrivit. Or, în alineatele (2) şi (3), sunt enumerate mai multe categorii de persoane, care nu deţin funcţii publice. 3) La alin. (2), sintagmele "şi alte persoane care prestează servicii publice", "cu funcţii de control, potrivit prevederilor legale", precum şi "din autorităţile publice autonome sau de reglementare", nefiind clar definite în lege, ar putea fi interpretate echivoc şi, prin urmare, aplicate selectiv şi abuziv. Mai mult, prevederile din lit. d) conţin norme de trimitere. 4) La alin. (2), la sintagmele "care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o organizaţie social-politică" şi "care deţin o funcţie de conducere în cadrul unei întreprinderi de stat sau al unei instituţii publice" - nu este clar raţionamentul pentru care aceste categorii de persoane au fost incluse în lista persoanelor care cad sub incidenţa proiectului. Aceste categorii de persoane, în fapt, sunt mai vulnerabile la riscurile de corupţie, tocmai în adresa acestora putînd fi posibile mai multe raportări despre corupţie din partea membrilor partidelor sau organizaţiilor social-politice, angajaţilor de rînd ai întreprinderilor de stat sau ai instituţiilor publice.

Coruptibilitate
Norme de trimitere
Concurenţa normelor de drept
Formulare ambiguă care admite interpretări abuzive
Introducerea termenilor noi care nu au o definiţie în legislaţie sau în proiect

Pornind de la obiecţii, revizuirea (inclusiv examinarea oportunităţii) prevederilor.

3

Articolul 3. Procedura de raportare şi termenul de raportare a informaţiei cu privire la actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional

(1) Persoanele indicate în art. 2, care au aflat despre comiterea actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional sînt obligate, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare, să raporteze despre aceasta. Informaţia se depune la Centrul Naţional Anticorupţie. (2) Raportarea actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional urmează a fi efectuată în formă scrisă sau verbală. (3) Informaţia din raport se examinează în termen de pînă la 30 de zile lucrătoare, cu comunicarea în scris a rezultatelor persoanei care a raportat actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional.

Prevederile concurează cu art. 18 din Legea nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, art. 11 din Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public, art. 6 alin. (2) literele b) şi c) din Legea nr. 325 din 23.12.2013 privind testarea integrităţii profesionale, dar şi cu prevederi ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122 din 14.03.2003, în partea ce ţine de sesizarea organului de urmărire penală. Este de menţionat că, în sensul art. 2 alin. (4) din Codul de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naţionale pot fi aplicate numai cu condiţia includerii lor în Codul de procedură penală. De altfel, nu este clar în condiţiile cărei legi vor fi examinate de către Centrul Naţional Anticorupţie informaţiile raportate.

Coruptibilitate
Concurenţa normelor de drept
Lacune de drept

Pornind de la obiecţii, revizuirea (inclusiv examinarea oportunităţii) prevederilor.

4

Articolul 4. Măsurile de protecţie şi acţiunile interzise asupra persoanei raportoare

(1) Este interzisă persecutarea sau efectuarea altor acţiuni sau inacţiuni care au drept scop intimidarea persoanei care raportează actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional. (2) Persoanei care a raportat despre comiterea actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional i se aplică următoarele măsuri de protecţie: a) beneficierea de prezumţia de bună-credinţă, pînă la proba contrarie; b) asigurarea confidenţialităţii datelor cu caracter personal în procesul de examinare a informaţiei din raport; c) transferarea, la cerere, la una dintre subdiviziunile structurale ale aparatului central al autorităţii unde este angajat sau în una dintre autorităţile administrative din subordinea autorităţii respective, la solicitarea conducătorului autorităţii publice; d) întreprinderea de către organele de poliţie şi procuratură a măsurilor necesare pentru prevenirea actelor de încălcare a drepturilor şi intereselor legitime, atunci cînd este intimidată. (3) Următoarele acţiuni sînt strict interzise: a) ameninţarea sau încălcarea drepturilor şi libertăţilor, a activităţii profesionale şi de afaceri a persoanei care raportează actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional şi a rudelor acesteia; b) crearea obstacolelor în promovarea în funcţie, avansarea în trepte de salarizare, precum şi în stimularea şi exercitarea altor drepturi şi interese legitime ale persoanei care raportează actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional şi ale rudelor acesteia; c) discriminarea, crearea intenţionată a obstacolelor în exercitarea sarcinilor sau atribuţiilor de serviciu de către persoana care raportează actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional şi/sau de către rudele acesteia. (4) Nici o persoană nu poate fi obligată să raporteze actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional contrar intereselor rudelor sale apropiate (copii, părinţi, înfietori, înfiaţi, fraţi şi surori, bunici, nepoţi), precum şi contrar intereselor soţului/soţiei, concubinei/concubinului, logodnicei/logodnicului. (5) Se consideră că persoana care raportează actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional a acţionat cu bună-credinţă în cazul în care aceasta are motive rezonabile de a crede că informaţia prezentată este una veridică, chiar dacă ulterior aceasta nu se va confirma, cu condiţia că persoana nu a urmărit scopuri ilegale sau contrare eticii profesionale. Nu există bună-credinţă atunci cînd persoana care raportează actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional ştia sau trebuia să ştie că informaţia prezentată este una falsă.

1) Prevederile concurează cu art. 12/1 din Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public. Nu este clar, măsura în care sînt aplicabile prevederile Legii nr. 105 din 16.05.2008 cu privire la protecţia martorului şi altor participanţi la procesul penal. 2) La alin. (2) lit. c) - nu este clar, pînă la urmă, la cererea cui (persoanei raportoare sau conducătorului autorităţii publice) se aplică măsura de protecţie. 3) La alin. (3) - în fapt, sunt interdicţii care ar trebui să aibă aplicabilitate generală şi să nu să se prescrie doar în raport cu persoanele raportoare. Totodată, în cazul în care nu se va asigura sancţionarea unor astfel de fapte, normele vor rămîne sterile. 4) La alin. (4) - legea nu defineşte noţiunea de "concubină/concubin", fapt ce va crea interpretări echivoce şi eventuala inaplicabilitate a normelor. (5) La alin. (5) - prevederi prea generale, ce ar putea oferi autorităţilor atribuţii care admit derogări şi interpretări abuzive.

Coruptibilitate
Concurenţa normelor de drept
Atribuţii care admit derogări şi interpretări abuzive
Lipsa/ambiguitatea procedurilor administrative
Lipsa sancţiunilor clare şi proporţionale pentru încălcarea prevederilor din proiect
Introducerea termenilor noi care nu au o definiţie în legislaţie sau în proiect

Pornind de la obiecţii, revizuirea (inclusiv examinarea oportunităţii) prevederilor.

5

Articolul 5. Răspunderea

(1) În cazul în care persoana obligată să raporteze actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional nu comunică organelor competente, specificate în art. 3 alin. (1), informaţia cu privire la comiterea actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional care i-au devenit cunoscute în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, aceasta este trasă la răspundere disciplinară conform procedurilor stabilite pentru fiecare categorie de personal. Dacă persoana raportează informaţie falsă, care nu corespunde realităţii, ea va răspunde penal potrivit prevederilor legale. (2) Angajaţii organului competent care divulgă datele de identitate ale persoanei care raportează actele de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi faptele de comportament corupţional se sancţionează disciplinar. (3) În cazul în care persoanei care a raportat acte de corupţie, cele conexe actelor de corupţie şi fapte de comportament corupţional i-au fost provocate prejudicii materiale şi/sau morale, statul este obligat să o despăgubească în condiţiile prevăzute de legislaţie.

1) La alin. (1) - normele ar putea fi inaplicabile pentru un şir de categorii de persoane, pentru care sunt prevăzute proceduri speciale de atragere la răspundere disciplinară (cu titlu de exemplu, judecătorii, care pot fi atraşi la răspundere disciplinară doar în temeiul unei decizii a organului de autoadministrare). Mai mult, prevederile, pentru persoanele cu funcţii de răspundere, concurează cu art. 314 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008 (Tăinuirea unui act de corupţie ori a unui act conex acestuia sau neluarea măsurilor de rigoare). 2) La alin. (2) - prevederi care concurează, într-un anumit sens, cu normele art. 313 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008 (Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu), dar şi cu normele art. 328 din Codul penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002 (Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu). 3) La alin. (3) - norme de trimitere neacoperite prin prevederi speciale.

Coruptibilitate
Norme de trimitere
Concurenţa normelor de drept
Dezechilibru dintre încălcare şi sancţiune

Pornind de la obiecţii, revizuirea (inclusiv examinarea oportunităţii) prevederilor.





Concluzii

Autor al iniţiativei legislative este Guvernul RM, autor nemijlocit - Ministerul Justiţiei, ceea ce corespunde art. 73 din Constituţie şi art. 44 din Regulamentul Parlamentului.

În pofida exigenţelor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, nota informativă nu conţine o justificare suficientă a promovării proiectului, nefiind relevate:

- condiţiile ce au impus elaborarea proiectului;
- analiza fundamentală a prevederilor, în special - a locului acestora în sistemul legislaţiei, a eventualului efect al realizării proiectului, mai multe prevederi din proiect concurînd cu norme esenţiale din legislaţia corelativă;
- analiza nivelului de compatibilitate a proiectului cu standardele internaţionale în domeniu (experienţe ale altor ţări).

Deşi autorul proiectului pretinde că implementarea proiectului nu va reclama cheltuieli financiare, acestea ar putea fi necesare pentru a implementa prevederile art. 5 alin. (3) din proiect.

Categoria actului legislativ propus este lege organică. Deşi, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţia Republicii Moldova, Parlamentul, dacă va considera necesar, ar putea adopta proiectul prin lege organică, oportunitatea proiectului nu este în suficientă măsură justificată, principiul oportunităţii fiind unul din principiile de bază ale legiferării în virtutea art. 4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative.

Pornind de la caracterul sumar al prevederilor din proiect, obiectul, scopul şi sfera de aplicare, normele propuse, dacă se insistă asupra acestora, ar putea fi încadrate în conţinutul Legii nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei. Eventuala obligaţie de raportare de către unele categorii de persoane a actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional ar constitui una din acţiunile de prevenire şi combatere a corupţiei, aceste acţiuni, în virtutea art. 1 din Legea nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, constituind domeniul de aplicare a legii menţionate.

Oricum, este imperioasă revizuirea mai multor norme, inclusiv şi din alte legi, astfel încît să se dea claritate, dar şi aplicabilitate, mai multor prevederi ce ţin de:

- dreptul unor categorii de persoane de a informa cu bună-credinţă despre comiterea actelor de corupţie şi a celor conexe corupţiei, a faptelor de comportament corupţional, despre nerespectarea regulilor privind declararea veniturilor şi a proprietăţii şi despre încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese, precum şi protecţie garantată acestor persoane (art. 18 din Legea nr. 90 din 25.04,2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei);
- obligaţia unor categorii de persoane de a raporta orice tentativă de furnizare a unui cadou, serviciu, favor, invitaţie sau oricărui alt avantaj necuvenit (art. 11 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public);
- obligaţia unor categorii de persoane de a denunţa imediat la organele competente a oricărei tentative de a fi implicate în acte de corupţie, acte conexe corupţiei şi fapte de comportament corupţional, precum şi de a comunica conducătorului entităţii publice, în scris, a oricărei influenţe necorespunzătoare (art. 6 alin. (2) literele b) şi c) din Legea nr. 325 din 23.12.2013 privind testarea integrităţii profesionale).

Ţinem să menţionăm că echilibrul între normele concurente este un alt principiu de bază a legiferării, statuat prin art. 4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative.

Pornind de la prevederile art. 1 din proiect, prin acesta se urmăreşte instituirea obligaţiei de raportare a actelor de corupţie, a celor conexe actelor de corupţie şi a faptelor de comportament corupţional, în vederea asigurării apărării drepturilor şi libertăţilor persoanei, a intereselor publice, a securităţii naţionale, identificarea cazurilor de corupţie, în vederea contracarării fenomenului coruptibilităţii, precum şi înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie.

Scopul este periclitat esenţial prin calitatea proiectului, mai mulţi factori de coruptibilitate fiind identificaţi:

• Atribuţii care admit derogări şi interpretări abuzive;
• Concurenţa normelor de drept:
• Dezechilibru dintre încălcare şi sancţiune;
• Formulare ambiguă care admite interpretări abuzive;
• Introducerea termenilor noi care nu au o definiţie în legislaţie sau în proiect;
• Lacune de drept;
• Lipsa/ambiguitatea procedurilor administrative;
• Lipsa sancţiunilor clare şi proporţionale pentru încălcarea prevederilor din proiect;
• Nerespectarea exigenţelor tehnicii legislative;
• Norme de trimitere.

În concluzie, reiterînd şi cele enunţate în Raportul de expertiză CAPC nr. 640 din 27.01.2015, reţinem necesitatea reexaminării fundamentale (inclusiv sub aspectul oportunităţii) a proiectului.

Acest efort ar putea fi conjugat ce cel al Grupului de lucru pentru reformarea şi relansarea sistemului anticorupţie.

Totodată, acest exerciţiu ar trebui să pornească de la standarde internaţionale în domeniu. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, în art. 32, prevede obligativitatea luării măsurilor corespunzătoare pentru a asigura o protecţie eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor pe cazurile de corupţie şi, dacă este cazul, a rudelor şi a altor persoane apropiate. La nivel naţional, această obligaţie ar putea fi transpusă prin aplicabilitatea certă, dar şi eficientă, faţă de avertizorii de integritate a prevederilor Legii nr. 105 din 16.05.2008 cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal. Convenţia civilă privind corupţia, în art. 9, prevede obligaţia statelor-părţi de a oferi o protecţie adecvată împotriva oricărei sancţiuni nejustificate faţă de salariaţii care, de bună credinţă şi pe baza unor suspiciuni rezonabile, denunţă faptele de corupţie persoanelor sau autorităţilor responsabile. La nivel naţional, această obligaţie ar trebui să fie asigurată prin aplicarea dispoziţiilor art. 314/1 (Neasigurarea măsurilor de protecţie a funcţionarului public) din Codul contravenţional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008.

În orice caz, introducerea oricărei obligaţii poate reuşi doar în condiţiile în care autorităţile (entităţile) vizate au capacitatea de a urmări (asigura) respectarea obligaţiei, precum şi de a asigura atragerea la răspundere (inclusiv executarea reală a pedepsei) a persoanei care nu şi-a onorat obligaţia. În caz contrar, orice instrument anticorupţie se devalorizează, diminuînd credibilitatea agenţiilor anticorupţie.



Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei