Implemented projects Corruption proofing - stage 3 Expertise report (archive)

Raport de expertiză nr.002

Proiectul "Expertiza coruptibilităţii" este implementat de Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC) în cadrul Proiectului Comun al Comisiei Europene şi al Consiliului Europei împotriva corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului în Republica Moldova (MOLICO), co-finanţat de Comisia Europeană, Agenţia Suedeză pentru Cooperare şi Dezvoltare Internaţională şi Consiliul Europei.
Opiniile expuse aparţin experţilor CAPC şi nu reflectă în mod obligatoriu punctul de vedere oficial al Uniunii Europene, SIDA şi Consiliului Europei
11 07 2006

Aviz la
proiectul Legii cu privire la asigurări (în redacţie nouă) 
(nr. de înregistrare în Parlament nr.2372 din 19.06.2006)

Prin prezenta, în temeiul Concepţiei de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.373-XVI din 29 decembrie 2005, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei prezintă, după cum urmează, raportul de expertiză a coruptibilităţii proiectului Legii cu privire la asigurări.

Evaluarea generală

Proiectul Legii cu privire la asigurări (în redacţie nouă) a fost examinat prin prisma exigenţelor Constituţiei Republicii Moldova, tratatelor internaţionale la care este parte Republica Moldova, Legii nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, în vederea expertizării acestuia sub aspectul coruptibilităţii.

Proiectul Legii cu privire la asigurări (în redacţie nouă) conţine un mare număr de prevederi care contravin, în mod special, art. art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, precum şi prevederilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (04.11.50).

Spre regret, autorii proiectului nu au ţinut cont nici de hotărîrile Curţii Constituţionale, în speţă de cele arătate de Curtea Constituţională în cadrul sistării procesului pentru controlul constituţionalităţii hotărîrii Guvernului nr.655 din 2 iunie 2003 "Despre aprobarea Regulamentului cu privire la punerea în aplicare a Sistemului Internaţional de Asigurări Carta Verde", care pe durata aflării pe rol la Curtea Constituţională a fost abrogată (Decizia nr.2 din 31 mai 2004), sau în hotărîrea Curţii Constituţionale nr.18 din 06.10.2005 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului "Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule şi vehicule electrice urbane" nr.956 din 28 decembrie 1994.
Multiple prevederi ale proiectului nu sînt conforme exigenţelor tehnicii legislative. Astfel, menţionăm frecventele trimiteri (peste 20) la acte normative inexistente sau care urmează a fi elaborate ulterior (legi, hotărîri, regulamente, instrucţiuni), precum şi la autorităţi inexistente, de fapt (Autoritatea de supraveghere).

Definiţiile utilizate în proiectul de lege nu sunt raportate şi chiar contravin noţiunilor Codului civil, în special prevederilor art. 156 - 170 din Codul civil şi Capitolului XXVI Cartea a treia din Codul civil (Legea nr. 1107/06.06.2002).

În acest fel, legislatorului i se propune spre adoptare un proiect de lege care creează o incertitudine totală în ceea ce priveşte aspectul şi conţinutul pieţei de asigurări, care riscă să fie transformată într-un instrument de nerespectare a principiilor economiei de piaţă, de nerespectare a drepturilor agenţilor economici care, atît prin conţinutul, cît şi prin conceptul său generează un risc deosebit de coruptibilitate.

În asemenea circumstanţe, adoptarea proiectului, fără a se ţine cont de obiecţiile enunţate mai jos, va duce inevitabil la monopolizarea (distrugerea) pieţei asigurărilor în Republica Moldova.

Atenţionăm şi asupra faptului că, deşi preambulul proiectului de lege stabileşte expres că prevederile acestuia sunt bazate pe reglementările existente în spaţiul economic european şi nu reprezintă altceva decît un echivalent al prevederilor în vigoare în Uniunea Europeană, de fapt, prevederile proiectului Legii cu privire la asigurări (în redacţie nouă) contravin spiritului legislaţiei Comunităţii europene, inclusiv, şi termenilor juridici acceptabili în piaţa EU. În acest context trebuie evidenţiate următoarelor acte ale acquis-ului comunitar:

  1. Directiva Consiliului Comunităţilor Europene (91/674/CEE) din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale si situaţiile financiare consolidate ale societăţilor de asigurare (31991L0674)
  2. Prima Directivă a Consiliului Comunităţilor Europene (73/239/CEE) din 24 iulie 1973 de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare si administrative privind iniţierea si exercitarea activităţii de asigurare directa, alta decît asigurarea de viata (31973L0239)
  3. Directiva Consiliului Comunităţii Economice Europene (64/225/CEE) din 25 februarie 1964 privind eliminarea restricţiilor privind libertatea de stabilire si libertatea de a presta servicii in domeniul reasigurărilor si al retrocedărilor (31964L0225)
  4. Directiva Consiliului Comunităţilor Europene (84/641/CEE) din 10 decembrie 1984 de modificare, in ceea ce priveşte in special asistenta turistica, a primei Directive (73/239/CEE) privind coordonarea dispoziţiilor legale, de reglementare si administrative referitoare la iniţierea si exercitarea activităţii de asigurare directa, alta decît asigurarea de viata (31984L0641)
  5. Directiva Consiliului Comunităţilor Europene (76/580/CEE) din 29 iunie 1976 de modificare a Directivei 73/239/CEE de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare si administrative privind iniţierea si exercitarea activităţii de asigurare directa, alta decît asigurarea de viata (1976L0580)
  6. Decizia Comisiei Comunităţilor Europene (2004/9/CE) in 5 noiembrie 2003 de instituire a Comitetului european pentru asigurări si pensii ocupaţionale (32004D0009)
  7. Decizia Comisiei Comunităţilor Europene (2003/564/CE) din 28 iulie 2003 privind aplicarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului privind controlul asigurării de răspundere civila auto [notificata cu numărul C (2003) 2626] (32003D0564)
  8. Decizia Comisiei Comunităţilor Europene (2004/6/CE) din 5 noiembrie 2003 de instituire a Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări si pensii ocupaţionale (32004D0006)
  9. Regulamentul Comisiei Comunităţilor Europene (CE) nr. 1225/1999 din 27 mai 1999 privind definiţiile caracteristicilor statisticii serviciilor de asigurare (31999R1225)
  10. Decizia Comisiei Comunităţilor Europene (2003/20/CE) din 27 decembrie 2002 privind aplicarea art. 6 din Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civila auto si de modificare a Directivelor Consiliului 73/239/CEE si 88/357/CEE [notificata cu numărul C(2002) 5304] (32003D0020)
  11. Regulamentul Comisiei Comunităţilor Europene (CE) nr. 1226/1999 din 28 mai 1999 privind derogările care trebuie acordate pentru statistica serviciilor de asigurare (31999R1226)
  12. Regulamentul Comisiei Comunităţilor Europene (CE) nr. 1228/1999 din 28 mai 1999 privind seriile de date care trebuie furnizate pentru statistica serviciilor de asigurare (31999R1228)
  13. Directiva Parlamentului European şi Consiliului nr. 98/78/CE din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentara a societăţilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare (31998L0078)
  14. Regulamentul Consiliului Comunităţilor Europene (CEE) nr. 2155/91 din 20 iunie 1991 de stabilire a dispoziţiilor speciale privind aplicarea art. 37, 39 si 40 din Acordul dintre Comunitatea Economica Europeana şi Confederaţia Elveţiană privind asigurarea directa, alta decît asigurarea de viata (31991R2155)
  15. Regulamentul Comisiei Comunităţilor Europene (CE) nr. 1227/1999 din 28 mai 1999 privind formatul tehnic de transmitere a statisticilor serviciilor de asigurare (31999R1227)
  16. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene 2002/83/CE din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea directa de viata (32002L0083)
  17. Directiva Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentara a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare si a societăţilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar si de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE si 93/22/CEE ale Consiliului si a Directivelor 98/78/CE si 2000/12/CE ale Parlamentului European si Consiliului (32002L0087)
  18. Directiva Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene 2002/92/CE din 9 decembrie 2002 privind intermedierea de asigurări (32002L0092)
  19. Directiva Consiliului Comunităţilor Europene (78/473/CEE) din 30 mai 1978 de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare si administrative in domeniul coasigurării comunitare (31978L0473)
  20. Directiva Consiliului Comunităţilor Europene (87/344/CEE) din 22 iunie 1987 de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare si administrative privind asigurarea de protecţie juridica (31987L0344)
  21. Directiva Consiliului Comunităţilor Europene (91/371/CEE) din 20 iunie 1991 privind aplicarea Acordului intre Comunitatea Economică Europeană şi Confederaţia Elveţiana privind asigurarea directa, alta decît asigurarea de viata (31991L0371)
  22. Directiva Consiliului Comunităţilor Europene (90/618/CEE) din 8 noiembrie 1990 de modificare, in special in ceea ce priveşte asigurarea de răspundere civila auto, a Directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare si administrative privind asigurarea directa, alta decît asigurarea de viata (31990L0618) etc.

Caracterul grav al încălcărilor depistate în procesul de expertizare a proiectului Legii cu privire la asigurări (în redacţie nouă), enunţate în particular mai jos, argumentează lipsa unor propuneri concrete în tabelul de observaţii şi, implicit, impune recomandarea generală de respingere a proiectului de lege. Considerăm că acest proiect de lege trebuie remis autorului în vederea revizuirii totale ale acestuia, atît în plan conceptual, cît şi redacţional.

Obiecţii de fond

Nr.

Articolul

Obiecţia

1

Art.1

La definiţia termenului de "actuar". Considerăm inadecvată utilizarea textului "cu studii statistice, matematice sau economice", datorită inoportunităţii şi coruptibilităţii exigenţei referitoare la domeniile de studii, cu atît mai mult că acestea pot fie de un caracter mai divers, în plus nici nu este precizat faptul dacă este vorba de studii superioare universitare. Considerăm suficient ca actuarul să dispună de un certificat de calificare eliberat de Autoritatea de supraveghere. De asemenea, menţionăm necesitatea precizării normei de blanchetă "avînd şi alte responsabilităţi specificate în prezenta lege". Neclaritatea acestei dispoziţii va determina temeiuri de abuz din partea Autorităţii de supraveghere, care va stabili dacă o anumită profesiune determină sau nu posesia unui certificat de calificare.
La definiţia termenului de "agenţie de rating" - considerăm necesar să se precizeze înţelesul textului "standardele şi cerinţele adoptate la nivel mondial". Atenţionăm şi asupra acelui fapt că legislaţia noastră nu cunoaşte asemenea concept cum este cel de "agenţie de rating", iar neclaritatea, indubitabil, determină coruptibilitatea.

2

Art.2

Un act normativ al Republicii Moldova nu poate avea aplicabilitate teritorială în afara hotarelor teritoriului ţării (excepţie teritoriul ambasadelor ş.a. care oricum sunt cuprinse de definiţia de teritoriu). În legătură cu aceasta textul "sau în afara teritoriului ei" urmează a fi exclus, sau urmează a fi precizat pentru a fi excluse interpretările eronate.
De asemenea, în formula expusă la art.2, obiectivul legii pare să fie unul represiv şi nu regulatoriu, fapt ce în esenţă contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

3

Art.4

Cadrul juridic aplicabil în Republica Moldova este şi poate fi determinat doar de Constituţia ţării, şi anume de art. 4, 8, 72, 94 şi 102. În dimensiunea acestor prevederi, orice alte reglementări similare celor incluse în art. 4 din proiect sunt atît inutile, cît şi ilegale.

4

Art.5 alin. (2)

Art. 4 şi art. 8 din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dreptul intern al Republicii Moldova, menţionîndu-se în ce caz se recunoaşte prioritatea prevederilor internaţionale. Astfel, prioritate sau, altfel zis, aplicabilitate directă o au doar acele prevederi ale tratatelor internaţionale care se referă la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În cazul celorlalte tratate internaţionale legislatorul urmează să adopte acte legislative ce ar asigura iminenţa acestora în dreptul intern al Republicii Moldova.
Raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi - nu fac parte din categoria de norme ce privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În asemenea context este necesar de revăzut textul normei ce face referire la aplicabilitatea directă a tratatelor internaţionale ce privesc raporturile de asigurare.
În acest context e necesar să fie consultată hotărîrea Curţii Constituţionale nr.55/14.10.99 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova.

Totodată, menţionăm neclaritatea primei propoziţii în raport cu cea de a doua din alin. (2) art.5.

5

Art.5 alin. (3)

Nu este clar de ce posibila aplicabilitate indirectă a tratatelor internaţionale, la care se face referinţă în alin. (2) art. 5 nu se reglementează şi în cazul asigurării facultative - prevederile alin. (3) art. 5

6

Art. 6
alin. (6)

Această normă prevede că în caz de încălcare a termenelor de plată a despăgubirilor, din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului dobînzi de întîrziere de cel puţin 0,1% din suma despăgubirii pentru fiecare zi de întîrziere. Cu toate acestea, legislaţia civilă stabileşte că orice prevedere privind clauza penală poate fi stabilită doar în bază contractuală prin acordul mutual al părţilor, în alte condiţii aceasta fiind nulă. Astfel, prevederea art. 6 alin. (6) nu este conformă prevederilor art. 624 - 630 (Secţiunea 1 a Capitolul VI "CLAUZA PENALĂ" Cartea a treia din Codul civil (nr. 1107 din 06.06.2002)

7

Art. 7
alin. (6)

Nu este clar despre care anume prime de asigurare este vorba: prime de asigurare obligatorie sau şi a celor facultative. Considerăm că autoritatea de supraveghere ar putea colecta date statistice doar ce priveşte primele de asigurare obligatorii.

8

Art. 8 alin. (1)

Enunţul, precum că activitatea de asigurare se divizează în două categorii: "asigurări de viaţă" şi "asigurări generale", - contrazice prevederilor art. 1302 din Codul civil care stabilesc că activitatea de asigurare se divizează în asigurare de persoane şi asigurare de daune.

Menţionăm, că aici şi în continuare, prevederile proiectului examinat nu ţine cont reglementările Capitolului XXVI din Cartea a treia a Codului civil.

9

Art. 8 alin. (3) şi (4)

Aceste prevederi stabilesc expres lista genurilor de asigurări care pot fi practicate de asigurători, specificînd că asigurătorul este în drept să-şi desfăşoare activitatea în limitele claselor de asigurare, enumerate în Anexa nr. 1 la proiect. Aceasta la rîndul său este o limitare a dreptului asigurătorilor de a elabora noi produse în funcţie de necesităţile pieţei, cît şi o limitare a drepturilor asiguraţilor de a beneficia de asigurări noi şi inovatoare în domenii, care, în concluzie, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

10

Art.9

Prevederile acesteia par a fi inutile în raport cu art. 16 din Constituţie. În cazul în care intenţia autorului proiectului era de a reitera această normă constituţională, atenţionăm asupra necesităţii precizării intenţiei, precum şi oportunitatea revederii locului acestei norme în conţinutul proiectului.

11

art. 16 alin. (5)

Accesul la justiţie este un drept şi, respectiv, o lege nu poate obliga o persoană să se adreseze în instanţa de judecată pentru a-şi apăra drepturile. În legătură cu acest fapt, în propoziţia a doua, textul "părţile sînt obligate" urmează a fi substituit cu "părţile sunt în drept". O altă opţiune ar fi excluderea propoziţiei a doua din alin. (5) art. 16.

12

Art. 17 alin. (1) lit. a) şi b)

Cuvîntul "premeditat" trebuie substituit cu "intenţionat", iar "crime premeditate" cu "infracţiuni intenţionate".

13

Art. 17 alin. (1) lit. c)

Necomunicarea datelor - drept condiţie de exonerare de răspundere poate fi acceptată doar dacă o asemenea necomunicare are un caracter intenţionat. Considerăm necesar să se precizeze acest fapt.

14

Art. 17 alin. (1) lit. d)

Este inacceptabilă referirea la "alte cazuri prevăzute de legislaţie", atunci cînd legea reglementează cazurile în care asigurătorul este în drept să refuze asiguratului plata deplină sau parţială a despăgubirii de asigurare în asigurările de bunuri, cu atît mai mult că reglementarea exhaustivă a acestor cazuri este prerogativa Legii cu privire la asigurări. Este o normă mult prea importantă, neclaritatea căreia, fără îndoială, induce un risc sporit de coruptibilitate.
Mai mult decît atît, acel fapt că termenul de "legislaţie" presupune legile cît şi actele subordonate legilor, prin norma incertă de trimitere de la lit. d) a al. 1) art. 17 - se creează posibilitatea de abuz coruptibil, admiţîndu-se, într-o eventualitate, reglementarea prin alte acte normative decît printr-o lege cazurile de exonerare a asigurătorului de obligaţia plăţii despăgubirii.

15

Art. 19 lit. b)

Prezenta normă exclude unele categorii de bunuri din lista celor în privinţa cărora ar putea fi semnat un contract de asigurare. Aceasta, însă, va fi în contradicţie cu art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie din mai multe considerente. În primul rînd, asupra bunurilor menţionate în lit. b) art. 19 poate fi aplicată asigurarea facultativă, în al doilea rînd, acel fapt că bunurile sunt pasibile de sechestrare nu poate limita dreptul persoanei de a beneficia de raporturile de asigurare. Cu atît mai mult că, finalmente instanţa de judecată ar putea să se pronunţe şi împotriva sechestrării averii, iar provenienţa ilegală a bunurilor la fel poate fi stabilită doar prin hotărîre judecătorească. Asemenea prevederi neclare vor facilita abuzuri şi urmează a fi excluse. Menţionăm şi acel fapt că nu se poate vorbi de survenirea unei nulităţi atunci cînd, la momentul semnării contractului de asigurare, părţile nu au admis încălcări ce afectează condiţiile de bază ale contractului. Concomitent, proiectul ar trebui să conţină reglementări ce privesc soarta raporturilor de asigurare în cazul în care rămîne definitivă o hotărîre judecătorească prin care bunurile asigurate sunt supuse confiscării.

16

Art. 21 alin. (3)

Prezentarea oricăror informaţii către Autoritatea de supraveghere, trebuie să se facă doar la solicitarea motivată a acestei autorităţi. De asemenea, menţionăm că asemenea stipulări, cum este spre exemplu "trebuie să fie suficient de transparentă", nu corespund exigenţei de previzibilitate a actului legislativ. Asemenea norme sunt coruptibile şi vor crea posibilităţi de "argumentare" a abuzului din partea Autorităţii de supraveghere.

17

Art. 22 alin. (4)

Norma în cauză este neclară. Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor între acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor vărsate, proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise. Astfel, potenţialii fondatori - acţionari vor procura aceste acţiuni. În acest caz, nu este clar de ce proiectul de lege conţine interdicţii ce privesc geneza mijloacelor financiare cu ajutorul cărora fondatorul intenţionează să procure acţiuni, formîndu-se astfel capitalul social, dacă împrumuturile, avansurile sau alte procedee financiare nu pot afecta raportul dintre Societatea pe acţiuni şi terţul cesionar al împrumutului, avansului etc. Nu este clar de ce nu este posibilă depunerea aportului în natura. Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

18

Art. 24 alin. (3)

Referitor la lit. a): prezentarea actului de proprietate sau contractului de locaţiune a imobilului unde se va desfăşura activitatea licenţiată. Asemenea cerinţă este incertă - deoarece asigurătorul nu va activa doar în cadrul imobilului. Probabil este vorba de sediul acestuia. Dar, şi în acest caz, sediul întreprinderii este arătat în documentele de constituire ale societăţii pe acţiuni care, oricum, urmează să fie prezentate (a se vedea art. 10 din Legea nr. 451 - XV din 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de activitate).

Ce priveşte lit. c): prezentarea declaraţiei scrise privind sursa de provenienţă a mijloacelor capitalului social minim depus.
Tot ce priveşte sursa de provenienţă a mijloacelor financiare se află sub controlul Inspectoratului Fiscal şi a Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (a se vedea Legea nr. 633/15.11.2001 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi de finanţare a terorismului etc.). Un control suplimentar creează posibilităţi de abuz a funcţionarilor publici (autorităţii publice) şi, implicit, dublarea funcţiilor de control.
La lit. g). Asemenea cerinţă este dificilă a fi realizată cu atît mai mult că este vorba de o perioadă de circa 3 ani de zile. Mai mult decît atît, autoritatea publică nu poate să intervină în modul de gestiune a afacerii asigurătorului, iar în acest caz nici nu poate solicita prezentarea business-planului ş.a., astfel cum este stabilit la lit. g). Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

19

Art. 24 alin. (4)

Legea nr. 451 - XV din 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de activitate prevede la art. 11 că decizia privind eliberarea licenţei sau privind respingerea cererii de eliberare a licenţei se emite în termen de cel mult 15 zile lucrătoare. În acest caz nu este clar de ce autorul proiectului, deşi face referire la Legea nr. 451 - XV din 30 iulie 2001, stipulează că Camera de licenţiere va elibera licenţa în termen de 30 de zile. Prin urmare, concurenţa, sau altfel zis, conflictul normelor respective, urmează a fi înlăturată.

20

Art. 25

Menţionăm că un alt temei, nestipulat în proiect, de suspendare a licenţei este şi hotărîrea instanţei de judecată, de exemplu, de condamnare a persoanei juridice.

21

Art. 26 alin. (1) lit. (a)

Asemenea temei de retragere a licenţei este neargumentat. Mai mult decît atît, nu este clar ce semnifică noţiunea "a început activitatea" sau "a întrerupt activitatea", cum se va controla acest proces, în comparaţie cu business-planul?, dacă şi acesta poate fi schimbat. Dar daca se retrage licenţa pe motivul neîncepeirii activităţii? de ce să nu se prevadă atunci şi obligaţia restituirii taxei pentru eliberarea licenţei? Asemenea neclaritate şi imprevizibilitate a normelor legale va facilita apariţia factorilor coruptibili.

22

Art. 26 alin. (2)

Prevederea respectivă contravine art. 1 care defineşte noţiunea de activitate de asigurare. Astfel, retragerea licenţei nu poate limita drepturile de care dispune Societatea pe acţiuni, conform prevederilor Codului civil ş.a., dacă activitatea acesteia nu ţine în mod nemijlocit de asigurarea sau reasigurarea. Excepţiile expuse în art. 26 alin. (2) nu acoperă (şi nici nu ar putea acoperi) toate aspectele activităţii unii companii. Menţionăm doar că operaţiunile aferente conturilor bancare privesc şi plata salariilor angajaţilor companiei, iar legislaţia contravenţională, cît şi cea penală prevăd răspundere pentru neplata la timp a salariilor (a se vedea articolul 41/2 din Codul cu privire la contravenţiile administrative şi art. 336 din Codul penal)

23

Art. 26 alin. (4)

Este necesară o precizare asupra mecanismului şi sferei de supraveghere ce intenţionează să o exercite Autoritatea de supraveghere asupra asigurătorului a cărui licenţă a fost retrasă.

24

Art. 27

Prevederea, precum că Societatea pe Acţiuni căreia i s-a retras licenţa urmează să fie lichidată forţat, contravine alin. (3) art.9 şi art. 126 din Constituţie. Astfel, Legea nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede în art. 8 că statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire. Art. 10 din aceeaşi lege prevede că întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Concomitent, această interdicţie trebuie să fie conformă prevederilor art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie.

Astfel, Societatea pe Acţiuni căreia i s-a retras licenţa poate practica şi alte genuri de activitate care nu sunt legate de activitatea de asigurare. În cazul în care aceasta va trebui să fie lichidată doar pentru că i s-a retras licenţa de asigurare - i se vor încălca drepturile susmenţionate. Mai mult decît atît, odată ce încălcările vor fi înlăturate, societatea pe acţiuni ar putea solicita o altă licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare.

25

Art. 29 alin. (4)

Tot ce priveşte rapoartele financiare, sursa de provenienţa a mijloacelor financiare se află sub controlul Inspectoratului Fiscal şi al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (a se vedea Legea nr. 633/15.11.2001 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi de finanţare a terorismului ş.a.). Stabilirea unei asemenea atribuţii pentru Autoritatea de supraveghere creează posibilităţi de abuz a funcţionarilor publici (autorităţii publice) şi nu va facilita dezvoltarea acestui domeniu de afaceri. Cu atît mai mult că este vorba de verificarea "stabilităţii financiare" şi a "bunei credinţe a persoanelor" care "intenţionează să obţină" - adică să procure acţiuni. Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

26

Art. 29 alin. (5)

Acest aliniat prevede posibilitatea unii autorităţi publice să limiteze, suspendînd, dreptul de vot al acţionarului, ceea ce înseamnă nu altceva decît faptul că o autoritate publică îşi asumă dreptul de a limita posibilitatea de gestionare a dreptului de proprietate (acţiunilor). Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

27

Art. 31 alin. (2)

Textul "trebuie să elaboreze" urmează a fi substituit cu "poate să elaboreze". Legislatorul nu este în drept să impună agentul economic să desfăşoare activitatea de asigurare/reasigurare. O asemenea modificare va ajusta prevederea la art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

28

Art. 31 alin. (2) lit. f)

Textul "f) reglementări privind respectarea principiilor guvernării corporative." - este o prevedere imprecisă. Nici un act nu determină care sunt principiile guvernării corporative. Mai mult decît atît, modul de gestionare a afacerii se referă doar la fondatorii agentului economic. Asemenea prevederi contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.
Menţionăm şi acel fapt că literele expuse în alin. (2) nu pot avea un caracter exhaustiv.

29

Art. 31 alin. (3)

Literele a) - e) conţin prevederi ce contravin art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, deoarece modul de gestionare a afacerii priveşte doar fondatorii agentului economic iar obligaţiile enunţate nu vor facilita activitatea sau controlul agentului economic, favorizînd doar eventualele abuzuri din partea Autorităţii de supraveghere. Astfel, obligaţia de la lit. a) - ţinerea evidenţei contabile - este o obligaţie a oricărei persoane ce practică activitatea de întreprinzător. Concomitent, verificarea/analiza rezultatelor de către Autoritatea de supraveghere, pentru a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă, este o intervenţie nejustificată în activitatea asigurătorului şi contravine articolelor menţionate mai sus.
Atenţionăm că obligaţia ce se impune de Autoritatea de supraveghere ca asigurătorul să prezinte "toate documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de aceasta" este aceeaşi intervenţie în activitatea agentului economic.
Mai mult decît atît, asemenea obligaţie imprecisă va facilita abuzuri şi va motiva coruptibilitatea din partea funcţionarilor Autorităţii de supraveghere. Remarcăm şi acel fapt că orice culegere şi analiză a informaţiei presupune şi cheltuieli majore care, în cazul în care asemenea obligaţie se prepune asigurătorului, urmează şi să fie suportată de către ultimul. Concomitent, nu este clar, de ce analiza unei asemenea informaţii trebuie să fie făcută de către asigurător, cînd asemenea obligaţie este în seama Autorităţii de supraveghere.

30

Art. 31 alin. (7)

Conţine prevederi imprecise. Nu este clar despre ce fel de cerinţe anume este vorba şi cum se coroborează aceasta cu prevederile Legii nr. 171 din 06.07.94 cu privire la secretul comercial. De asemenea, nu este clar cum asemenea cerinţe ar putea fi aplicate faţă de instrumente financiare derivate, care nu sînt incluse în raportul financiar al asigurătorului (reasiguratorului), deoarece neincluderea acestora în raportul financiar - denotă ori că raportul nu conţine date complete ori că asemenea date nu ţin de activitatea de asigurare a asigurătorului.

31

Art. 31 alin. (8)

Articolul 31 conţine prevederi ce se referă la norma de prudenţă şi cerinţele aplicabile acesteia. În legătură cu aceasta, legislatorul nu mai poate ceda competenţa sa Autorităţii de supraveghere pentru ca "cerinţele faţă de alte norme de prudenţă se stabilesc prin acte normative ale Autorităţii de supraveghere.". O asemenea prevedere va reprezenta nu altceva decît o autolimitare de către Parlament a competenţei sale, iar în final o încălcare a prevederilor art. 72 din Constituţie. Mai mult decît atît, este inadmisibil ca o parte din cerinţe să fie stabilite de lege, iar altele de către o structură a puterii executive. În asemenea mod, Guvernul (Autoritatea de supraveghere) va încălca prevederile art. 6 din Constituţie. Atenţionăm şi asupra unui pericol sporit de coruptibilitate ce se creează din partea Autorităţii de supraveghere.

32

Art. 32

Prevederile articolului în cauză reflectă o intervenţie brutală, nemotivată, a puterii executive în gestionarea unei afaceri private. Asemenea intervenţie care obligă un agent economic să solicite aviz pentru a investi în alte societăţi (cu excepţia cazului societăţii în nume colectiv sau societăţi în comandită), un aviz ce priveşte tranzacţiile de proporţii, ce priveşte împrumuturile, gajarea bunurilor sale etc. contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie şi nu se încadrează în limitele admise de art. 54 din Constituţie.
Atenţionăm că asemenea prevederi constituie o contra-garanţie a respectării drepturilor investitorilor, astfel încît există pericolul sporit ca investitorii să procure acţiuni, însă să nu le poată fructifica sau să dispună de ele. În aceste condiţii, cumulate cu legislaţia imperfectă privind piaţa valorilor mobiliare, procedura de procurare a acţiunilor asigurătorilor va fi foarte anevoioasă, fapt ce va reduce drastic nivelul investiţiilor în domeniul asigurărilor.
Mai mult decît atît, prezenta lege nu reglementează condiţiile de prezentare a avizului de către Autoritatea de supraveghere, efectele unui aviz negativ sau pozitiv, sau parţial pozitiv/negativ, or toate acestea creează în mod implicit un risc sporit de coruptibilitate din partea funcţionarilor publici.

33

Art. 33 alin. (3)

A se vedea obiecţia de la p. 32 ce priveşte obligativitatea obţinerii avizului de către asigurător.

34

Art. 34

Proiectul stabileşte mărimea minimă a capitalului social (art. 22) şi un anumit volum reglementat al rezervelor tehnice (la art. 34). Concomitent, conform art. 46 din Legea nr. 1134 din 02.04.97 privind societăţile pe acţiuni, asigurătorul (societatea pe acţiuni) va trebui să mai creeze un capital de rezervă în mărime de 15% din mărimea capitalului social. În acest caz este o incertitudine în ce priveşte concurenţa normelor proiectului examinat privind rezervele tehnice şi prevedere Legii nr. 1134 din 02.04.97. În cazul în care asigurătorul va fi obligat să respecte ambele prevederi, se va crea o situaţie abuzivă ce va periclita dezvoltarea asigurătorului. Mai mult decît atît, orice concurenţă de norme legislative determină şi interpretări eronate.

35

Art. 34 alin. (5)

Dacă legislatorul obligă asigurătorul să prezinte Autorităţii de supraveghere explicaţii, în anexele la rapoartele financiare anuale, privind baza şi metodele aplicate la calcularea rezervelor matematice, atunci este neclar care este suficienţa acestor explicaţii (cît de convingătoare sau detaliate urmează să fie acestea) şi care este efectul acestora (chiar şi dacă raportăm prevederile acestui aliniat la aliniatul anterior - art. 34 alin. (4)).
Ar putea oare afecta negativ asigurătorul, în ce mod? Cu atît mai mult că conform art. 34 alin. (6) mărimea rezervelor tehnice şi matematice nu poate fi mai mică decît mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere. Care este în general necesitatea solicitării unor explicaţii?
Sunt nişte prevederi imprecise, care implicit vor conduce la apariţia unor situaţii coruptibile.

36

Art. 34 alin. (9)

Articolul 34 alin. (9) încearcă să reglementează o derogare, stabilind că pe lîngă categoriile de rezerve tehnice, stabilite prin lege de către Parlament (prin proiectul examinat), o structură din cadrul Guvernul va putea de asemenea să stabilească similar asemenea categorii. Un asemenea conţinut al normei legale va reprezenta nu altceva decît o autolimitare de către Parlament a competenţei proprii, ceea ce este o încălcare a prevederilor art. 72 din Constituţie. Mai mult decît atît, este inadmisibil ca o parte din cerinţe să fie stabilite de lege, iar altele de către o structură a puterii executive prin acte subordonate legii. În asemenea mod, Guvernul (Autoritatea de supraveghere) va încălca prevederile art. 6 din Constituţie. Atenţionăm şi asupra unui pericol sporit de coruptibilitate din partea Autorităţii de supraveghere.

37

Art. 34 alin. (10)

Orice încercare de a delega unei autorităţi executive să stabilească care active pot sau nu reprezenta rezerve tehnice sau matematice ale asigurătorului, precum şi stabilirea acestuia printr-un act a unei Autorităţii de supraveghere, reprezintă o încălcare a art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie. Considerăm că în situaţia în care asigurătorul va trebui să asigure anume limite de rezerve, urmează a fi aplicate regulile generale prevăzute de legislaţie faţă de bunurile considerate drept active ale acesteia.

38

Art. 34 alin. (11)

Deşi este clară intenţia autorului proiectului de a prevedea măsuri suplimentare pentru activele ce reprezintă rezerve de asigurare ale asigurătorului, totuşi, menţionăm că sechestrarea şi confiscarea o decide instanţa de judecată în conformitate cu prevederile Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului penal, Codului de procedură penală, Codului cu privire la contravenţiile administrative etc.
Astfel, în cadrul procedurii civile doar bunurile ce cad sub incidenţa art. 85 din Codul de executare al Republicii Moldova, nr. 443 din 24.12.2004, nu pot fi urmărite. Iar în cazul procedurii contravenţionale sau penale - nu există asemenea categorii de bunuri. În legătură cu aceasta, normele art. 34 alin. (11) trebuie modificate.
Ce priveşte gajul bunurilor - Legea nr. 449 din 30.07.2001 cu privire la gaj nu prevede asemenea excepţii. Deşi acestea ar putea fi admise, va fi necesară şi o modificare similară în legea specială menţionată sau o prevedere implicită ce ar pune în evidenţă existenţa excepţiei, cu referire la Legea nr. 449 din 30.07.2001.

39

Art. 35 alin. (1) (4), (7)

O autoritate publică nu poate interveni în gestiunea afacerii asigurătorului prin impunerea solicitării acordului său pentru transmiterea portofoliului său de asigurare. O asemenea prevedere contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.
Proiectul de lege poate obliga asigurătorul doar să informeze Autoritatea de supraveghere despre faptul transmiterii portofoliului, de fapt, astfel cum şi se prevede la art. 35 alin. (2) din proiect.

40

Art. 36 alin. (1)

Textul "faţă de autorităţile publice" urmează a fi exclus - pentru că scopul asocierii asigurătorilor este determinat însuşi de cei care intenţionează să se asocieze, conform Legii nr. 837 din 17.05.96 cu privire la asociaţiile obşteşti.

41

Art. 36 alin. (2)

Prevederile acestui aliniat contravin principiilor de constituire a unei asociaţii obşteşti, iar cerinţa ce se referă la existenţa avizului este o ingerinţă brutală în realizarea art. 11 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Moldova, care urmează să fie format, se va forma de către companiile de asigurări, care vor dori să beneficieze de asigurarea Cartea Verde. Astfel, urmează a fi racordate principiile de control a activităţii acestei asociaţii cu prevederile Legii nr. 837 din 17.05.96 cu privire la asociaţiile obşteşti şi cu Convenţia Internaţională Cartea Verde.

42

Art. 37 alin. (1) lit. b)-c)

Prevederile lit. b) sunt imprecise şi ar putea genera abuzuri legate de solicitări frecvente privind perioadele de examinare. Ce priveşte furnizarea de informaţii - a se vedea obiecţiile expuse mai sus.

43

Art. 38 alin. (10)

Menţionăm că atît art. 38 alin. (10) cît şi celelalte prevederi ale proiectului de lege examinat nu reiterează obligaţia colaboratorilor Autorităţii de supraveghere să asigure păstrarea secretului comercial conform Legii nr. 171 din 06.07.94 cu privire la secretul comercial.

44

Art. 41
Alin. (8)

Nu este clar de ce concluziile actuarului sunt neapărat obligatorii. Ce înseamnă obligatorii? Cum ar putea fi contestate acestea?
Sunt nişte norme imprecise.
Alt exemplu este impunerea forţată a unor instituţii - actuar, auditor extern (art. 40, 41) - fără a fi definită limita responsabilităţii Autorităţii de supraveghere care i-a certificat sau licenţiat sau chiar limita răspunderii a acestor persoane. Cu atît mai mult cu cît, în ultimă instanţă, pasibil de răspundere este asigurătorul care riscă să-i fie retrasă licenţa pentru acţiuni sau inacţiuni ce nu depind de el.

45

Art. 42

Este o normă inutilă, deoarece art. 1 din Codul fiscal (Legea 1163/24.04.97) stipulează domeniul de aplicare a prevederilor acestuia.

46

Art. 43 alin. (1)

Considerăm necesar să se precizeze ce înseamnă "verificare periodică". O asemenea normă imprecisă generează un risc major de coruptibilitate, legat de periodicitatea frecventă a controalelor, de modul de selectare a agenţilor economici supuşi controalelor ş.a.

47

Art. 43 alin. (2)

De ce Autoritatea de supraveghere este singura autoritate competentă şi abilitată să decidă aplicarea modalităţilor şi a măsurilor de remediere financiară? Orice agent economic urmăreşte asupra activităţii sale şi poate întreprinde, dacă consideră necesar, măsuri de remediere. Se limitează oare aici dreptul asigurătorului? Probabil că e o eroare de ordin tehnic şi textul "este singura autoritate competentă" urmează a fi substituit cu "poate" în caz contrar, apare riscul neconstituţionalităţii acestor prevederi în raport cu art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie.

48

Art. 43 alin. (3)
lit.a)

Este necesar să se precizeze conţinutul acestei litere. Pe de o parte se enunţă că un asigurător (reasigurator) intră în procedură de remediere dacă se constată nerespectarea, în orice mod, a prevederilor legale pe de altă parte este necesar că o asemenea încălcare să pună în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi (reasiguraţi). Totuşi nu este clar care este gradul acestui pericol? Cine îl va determina, - Asociaţia de supraveghere? În acest caz asemenea prevederi comportă semne evidente de coruptibilitate. O oportunitate ar fi reglementarea mult mai clară a unor condiţii sau limite comparabile (matematice), prezenţa cărora ar putea denota existenţa unui pericol - cum este exemplul enunţat la lit. b) din acelaşi aliniat.
Dar şi în asemenea caz măsurile de remediere ar trebui să privească doar neadmiterea prejudicierii persoanelor asigurate şi lansarea procedurii de insolvabilitate în modul prevăzut de Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001 (a cărei scop este identic - remedierea financiară si economică a întreprinderilor).
Un alt aspect este faptul că orice implicare a statului în activitatea unui agent economic este inadmisibilă, inclusiv şi în scop de remediere, cu singura excepţie - cazul procedurii de insolvabilitate.
De asemenea, atenţionăm că în prezenţa Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001, normele art. 43 contrazic domeniul de aplicare ale primei. Mai mult decît atît, considerăm că prevederile Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001 sunt mai clare şi mai exhaustive decît cele enunţate în art. 43 din proiectul examinat. De aceea, considerăm oportun ca art. 43 să stabilească mecanismele clare ale identificării riscului iminent al insolvabilităţii şi să conţină referirea la Legea nr. 632 din 14.11.2001.
A se vedea şi obiecţiile expuse la art. 46 din proiect.

49

Art. 44 alin. (1) lit. d)

Este bizară prevederea în cauză, dat fiind faptul că asigurătorul desfăşoară activitate de antreprenoriat şi nu de caritate, respectiv, prezentarea informaţiei cu privire la produsele sale, cu privire la condiţiile generale şi speciale ale contractului de asigurare etc. - este anume în interesul acestuia.

50

Art. 45

Prevederile articolului dat vin să concureze cu prevederile Codului civil, inclusiv cu cele din cadrul Titlului I Cărţii întîi şi Titlului II Cărţii a treia. În asemenea situaţie prioritate vor avea prevederile Codului civil. Concomitent, existenţa unor norme ce concurează ar putea genera interpretări eronate ale prevederilor legale. Ţinînd cont de acest fapt, propunem excluderea articolului.

51

Art. 46

Obligativitatea avizului scris a Autorităţii de supraveghere pentru reorganizarea asigurătorului - este o încălcare a prevederilor art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, Legii nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi prevederilor Codului civil. Nici o autoritate publică nu poate determina un agent economic să se reorganizeze sau să nu se reorganizeze.
Menţionăm şi acel fapt, că prevederile alin. (2), de asemenea, sunt susceptibile de neconstituţionalitate, deoarece reorganizarea asigurătorului prin divizare sau separare duce la crearea unor altor agenţi economici şi nimeni nu le poate indica ce fel de activitatea ar putea acestea pe viitor să practice. Astfel, prevederea precum că pot fi create doar societăţi de asigurare contravine art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie. Menţionăm şi Legea nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi ce prevede în art. 8 că statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, iar art. 10 din aceeaşi lege prevede că întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Concomitent, această interdicţie trebuie să fie conformă prevederilor art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie, or prevederile art. 46 din proiectul examinat nu sunt susceptibile limitelor prevăzute la art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie).
Ce priveşte referinţa făcută în art. 46 alin. (3) la art. 27 din proiect - a se vedea obiecţiile enunţate în prezentul raport la articolul 27, susceptibil de neconstituţionalitate, şi care, respectiv, afectează constituţionalitatea şi a art. 46 alin. (3).

52

Art. 47

Art. 47 prevede că fondul respectiv urmează să fie constituit, administrat şi utilizat în modul stabilit de Parlament. Cu toate acestea crearea şi existenţa acestui Fond implică abordarea următoarelor aspecte:
Asigurătorul va fi obligat să transfere o sumă (de 2 %) într-un fond care va fi gestionat în alt mod decît cel prevăzut de legislaţia în vigoare. Alt mod, deoarece (conform intenţiei autorului proiectului) este nevoie de un act separat şi urmează să fie adoptat de Parlament.
În acest caz rămîn neclare principiile de creare şi administrare a unui asemenea Fond, de ce acest fond este unul naţional - ceea ce implică ca defalcările băneşti făcute de un asigurător să fie pasibile a fi folosite pentru înlăturarea prejudiciului cauzat de un alt asigurător, cu rea credinţă, şi cauzat, probabil, din neglijenţa Autorităţii de supraveghere, care nu trebuie să admită asemenea situaţii.
O asemenea abordare este cel puţin inechitabilă şi care nu poate să fie conformă principiilor enunţate în art. 126 din Constituţie. Astfel, orice scop licit ce urmează să fie realizat prin mijloace ilicite se transformă într-unul ilicit.
Mai mult decît atît, neclaritatea prevederilor art. 47 invocă acelaşi risc sporit de coruptibilitate.
Nu putem să nu evidenţiem nici faptul că existenţa unui Fond naţional - presupune şi existenţa unui consiliu sau altei structuri care să administreze acest fond (dacă este naţional, atunci este vorba de o gestionare cu participarea reprezentantului guvernamental), iar această structură trebuie întreţinută financiar. Finalmente, vom crea un mecanism similar piramidei financiare de care ar putea beneficia doar statul sau structurile de stat pe contul agenţilor economici, invocînd-se motive plauzibile de protecţie a drepturilor asiguraţilor.
Atenţionăm şi asupra acelui fapt, că autorul proiectului prevede că constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului naţional de garantare se va efectua în conformitate cu prevederile Regulamentului aprobat de către Parlament. Astfel, ţinînd cont de exigenţele alin. (2) art. 11 din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, regulamentul menţionat va trebui să fie adoptat prin Lege. În asemenea caz stabilirea categoriei acestuia drept "regulament" la fel provoacă dubii.
Soluţia optimă, vis-a-vis de cele expuse mai sus, pentru protejarea intereselor asiguraţilor este, de fapt, prevăzută de acelaşi proiect examinat. Este vorba de necesitatea existenţei în fiecare companie a unor rezerve tehnice şi matematice (a se vedea art. 34 din proiect). Atenţionăm că asemenea rezerve depăşesc cifra de 2% care se intenţiona să fie defalcată în Fondul Naţional. Autoritatea de supraveghere în asemenea caz trebuie doar să urmărească ca fiecare asigurător să respecte marja acestor rezerve. Asemenea mecanism este folosit în prezent şi de Banca Naţională care a reglementat obligaţia băncilor de a menţine rezervele obligatorii (a se vedea art. 17 din Legea nr. 548 din 21.07.95 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi Hotărîrea Băncii Naţionale nr.85 din 15.04.2004 privind aprobarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii).

53

Art. 48 alin. (6)

Art. 4 şi art. 8 din Constituţie vizează corelaţia dintre normele dreptului internaţional şi dreptul intern al Republicii Moldova menţionîndu-se în ce caz se recunoaşte prioritatea prevederilor internaţionale. Astfel, prioritate sau altfel zis aplicabilitate directa o au doar acele prevederi ale tratatelor internaţionale care privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În cazul celorlalte tratate internaţionale legislatorul urmează să adoptate acte ce ar asigura iminenţa acestora in dreptul intern al Republicii Moldova.
Raporturile dintre asigurat şi asigurător, în speţă şi a intermediarului de asigurări, nu fac parte din categoria de norme ce privesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În asemenea context, este necesar de revăzut textul normei ce face referire la aplicabilitatea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, chiar şi-n prezenţa unui asemenea tratat Legislatorul va trebui să reglementeze în mod implicit cum va activa acest intermediar al unui asigurător nerezident.
O opţiune ar fi excluderea acestui aliniat sau reglementarea concretă în articolul respectiv, că intermediarii asigurătorilor nerezidenţi pot să activeze pe teritoriul ţării.

54

Art. 49 alin. (2) lit. c)

 

Stabilirea unei interdicţii raportate la lipsa unor antecedente penale contravine art. 43 din Constituţie care statuează dreptul oricărei persoane la muncă. Şi, deoarece este vorba de profesarea unei munci în domeniul privat, asemenea interdicţie nu este conformă limitărilor admise de art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie, şi, astfel, reiterează neconstituţionalitatea art. 49 alin. (2) lit. c).

Din aceleaşi motive nu este clară nici prevederea de la lit.d).

 

55 Art. 49 alin. (3) lit. a) Obligarea agentului economic să desfăşoare doar un singur gen de activitate contravine art. art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, iar Legea nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede în art. 8 că statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, iar art. 10 din aceeaşi lege prevede că întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Concomitent, această interdicţie trebuie să fie conformă prevederilor art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie (prevederile art. 46 din proiectul examinat nu sunt susceptibile limitelor prevăzute la art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie).
56 Art. 49 alin. (3) lit. c) A se vedea obiecţia de mai sus de la art. 49 alin. (2) lit. c).
57 Art. 49 alin. (3) lit. d)

Referirea la o „bună reputaţie” este incertă, iar incertitudinea acesteia determină un risc major de coruptibilitate. Mai mult decît atît, nu este clar de trebuie să se intervină cu o asemenea reglementare care, de fapt, denotă o prezumţie a consideraţiunii „unei proaste reputaţii”.

Un alt aspect care considerăm necesar să fie menţionat este obligaţiunea utilizării sintagmei de „agent de asigurare”. Aceste prevederi creează o concurenţă prevederilor art. 66 din Codul civil, art. 24 din Legea nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi care conţin prevederi referitoare la denumirea întreprinderii. Mai grav este faptul că, astfel cum am reiterat şi la p. 53 din prezentul aviz, agentul economic poate să desfăşoare şi alte genuri de activitate, iar în asemenea situaţii, obligarea folosirii în denumire a sintagmei de „agent de asigurare” îi va afecta libertatea de afaceri. 
58 Art. 49 alin. (3) lit. e) Stabilirea unei interdicţii raportate la lipsa unor antecedente penale contravine art. 9 şi 43 din Constituţie, care statuează dreptul oricărei persoane la proprietate şi la muncă. Iar deoarece aceste drepturi nu sunt susceptibile limitărilor admise de art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie, şi astfel reiterează neconstituţionalitatea art. 49 alin. (2) lit. c), prevederea în cauză urmează a fi exclusă.
59 Art. 49 alin. (3) lit. f) Prevederea, precum că conducătorul executiv trebuie să întrunească condiţiile expuse în actele normative emise de Autoritatea de supraveghere, contravine art. 6, 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, precum şi nu este conformă limitărilor admise de art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie, şi, astfel, reiterează neconstituţionalitatea art. 49 alin. (2) lit. c),  prevederea dată urmează a fi exclusă.
60 Art. 49 alin. (7) Stabilirea unei interdicţii ce priveşte condiţiile contractului de muncă sau condiţii de intermediere, doar în baza aceleiaşi clase de asigurări, afectează dreptul la muncă şi libertatea realizării contractului sinalagmatic, contravine în consecinţă art. 6, 9, 43, 46, 126 şi 127 din Constituţie, precum şi prevederilor Titlului II Cărţii a treia, precum şi Capitolul XIII „Mandatul” al Titlului III Cărţii a treia din Codul civil.
61 Art. 50 alin. (2) lit. i.)

Obligarea agentului economic să nu mai desfăşoare activitatea de brokeraj, deoarece s-ar fi aflat anterior într-o procedură de insolvabilitate sau a făcut obiectul unei reorganizări, contravine art. art. 9, 46, 126 şi 127 din Constituţie, Legii nr. 845 din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi ce prevede în art. 8 că statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, art. 10 din aceeaşi lege ce prevede că întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege.

Concomitent această interdicţie nu este conformă nici prevederilor art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie (prevederile art. 46 din proiectul examinat nu sunt susceptibile limitelor prevăzute la art. 54 alin. (2) şi (4) din Constituţie).
62 Art. 50 alin. (9) Este o prevedere inutilă, deoarece condiţiile de creare a unei asociaţii sunt prevăzute de Legea nr. 837 din 17.05.96 cu privire la asociaţiile obşteşti.
63

Art. 55

alin. (1)
La alin. (1) cuvîntul „administrative” de substituit cu „contravenţionale”.
64

Art. 55

alin. (2)-(4)

Astfel cum se expune şi la alin. (1), asigurătorul (reasigurătorul) şi/sau intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, la fel ca şi orice altă persoană, sunt pasibili de răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, contravenţională şi penală.

Concomitent, ţinem să remarcăm că condiţiile de tragere a acestora la răspundere sînt prevăzute de normele materiale şi procesuale cu caracter civil, contravenţional sau penal.

De asemenea, normele cu caracter material sunt incluse în Codul cu privire la contravenţiile administrative şi în Codul penal (răspunderea civilă, precum şi cea delictuală, ca particularitate nu necesită observaţii). Atenţionăm şi asupra faptului că, atît conform concepţiei general admise de teoreticieni, cît şi de legislator, toate componenţele infracţionale sunt incluse doar în Codul penal. Conform concepţiei general admise de teoreticieni, cît şi de legislator odată cu adoptarea în prima lectură (hotărîrea Parlamentului nr. 532-XIV din 22.07.1999) a noului proiect al Codului contravenţional (actualmente fiind la etapa finală de elaborare), toate componenţele contravenţionale urmează a fi incluse doar în Codul contravenţional (respectiv, din alte legi în care s-au strecurat eventualele componenţe, acestea urmează a fi excluse şi replasate în Codul contravenţional).

În legătură cu cele menţionate, prevederile alin. (2) – (4) sunt inadmisibile şi urmează a fi excluse din proiect şi plasate în noul Cod contravenţional. În caz contrar, norma dată este susceptibilă de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie şi contravine Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în speţă art. 6 şi art. 4 din Protocolul 7 la Convenţia vizată, deoarece prezentul proiect de lege nu conţine norme procesuale ce ar garanţa echitatea procesului în spiritul şi practica aplicării Convenţiei menţionate. Iar în final, o asemenea sancţionare creează premisele unei condamnări ale Republicii Moldova din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului.
65 Art. 56

Articolul dat este plasat la Capitolul V „Răspunderi şi sancţiuni”. Totuşi, trebuie de ţinut cont de faptul că instituţia de „supraveghere” nu presupune neapărat tragerea la răspundere şi/sau sancţionarea. Mai mult decît atît, Autoritatea de supraveghere trebuie să faciliteze dezvoltarea acestei sfere a economiei naţionale, dar nu să o supravegheze prin aplicarea unor sancţiuni. De asemenea, nu este clar ce reprezintă o asemenea Autoritate de supraveghere, care este ea, care este locul acesteia în structura organelor de stat. Nici un articol din prezentul proiectul nu defineşte un asemenea organ.

De asemenea, prevederile articolului dat sunt extrem de vagi, nu conţin o claritate a împuternicirilor Autorităţii de supraveghere, nu desfăşoară ce înseamnă: controlul documentelor, sau analize din oficiu şi inspecţii în teren, intervenţii în limita împuternicirilor, atribuite prin prezenta lege. (alin. 1 din art. 56 )

Care este necesitatea ca Autoritatea de supraveghere să supună „orice angajat interogatoriului”, ce înseamnă „accesul la toate documentele şi la alte surse de informaţie, necesare pentru atingerea scopului controlului”, care este scopul controlului?

O asemenea abordare prezentînd un grad maxim de coruptibilitate, contravine: Convenţiei civile privind corupţia, încheiată la Strasbourg şi semnată de Republica Moldova la 4 noiembrie 1999; Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 şi semnată de Republica Moldova la 24 iunie 1999, principiului economiei de piaţă, expus în art. 126 din Constituţie, politicii anticorupţionale de stat, consacrate în Legea nr. 900 din 27.06.96 privind combaterea corupţiei şi protecţionismului.
66 Art. 57

Prevederile acestui articol contravin art. 72 din Constituţie care stabileşte ierarhia şi prioritatea legilor, indicîndu-se că legile sunt: constituţionale, organice şi ordinare. În cazul proiectul examinat – aceasta urmează să fie o lege organică. Respectiv ea poate avea prioritare doar faţă de legile ordinare, dar nu şi faţă de alte legi organice cum este Codul civil, Codul fiscal, Codul penal, Codul contravenţional etc.

Mai mult decît atît, prin adoptarea proiectului de lege, cu formularea stabilită în art. 57, Parlamentul, contrar prevederilor constituţionale, îşi va autolimita împuternicirile şi domeniul de aplicabilitate al actului legislativ, plasînd astfel o lege organică la nivelul unei legi constituţionale (Constituţiei), ceea ce este inadmisibil.
67 Art. 59 alin. (2) şi (3)

Urmează a fi excluse, deoarece actul normativ intră în vigoare la data publicării acestuia (art. 76 din Constituţie şi Legea nr. 173/06.07.94 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale). Concomitent, articolul 58 stabileşte că unele prevederi ale Legii vor intra în vigoare la expirarea a 12 luni etc.

Din aceleaşi considerente, la alin. (3) art. 59 textul „(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:” urmează a fi substituit cu un text similar „(3) Se abrogă:”

Concomitent, atenţionăm asupra incorectitudinii abrogării unor acte, cu menţinerea în vigoare a unor părţi ale acestora (situaţia ultraactivităţii actului normativ), în cazul în care nu se prevede perioada de ultraactivitate. 
68 Anexa 2 Această anexa conţine nome cu caracter normativ ce nu au fost cuprinse în conţinutul proiectului examinat, fapt care contravine principiilor expuse în Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative.

Centrul de Analiză

şi Prevenire a Corupţiei



 

 

Rapoarte de expertiză

Expertiză coruptibilitătii legislației
nr.723 din 18 August 2016
Raport de expertiză la proiectul Legii privind modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal – art.55, 60, 64, ș.a.; Codul de procedură penală – art.132'8; ș.a.) (sancțiuni disuasive pentru infracțiunile de corupție)

Raportul in PDF
Proiectul de lege supus expertizei

Din perspectiva drepturilor omului
nr.165 din 25 Ianuarie 2017
Raport de expertiză la proiectului Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.284-XV din 22.07.2004 privind comerțul electronic (art.1, 2, 3, ș.a.)

Raportul in PDF
Proiectul de lege supus expertizei


Ghid pentru justitiabili

 

Fair-play

 



SELDI